1 Regele Belşaţar a organizat un mare banchet la care au fost invitaţi să participe cei o mie de oameni educaţi ai lui; şi a băut vin împreună cu ei. 2 Atunci când era binedispus din cauza consumului de vin, Belşaţar a ordonat să fie aduse vasele de aur şi de argint pe care tatăl lui – numit Nabucodonosor – le luase din templul de la Ierusalim. Regele a dorit atunci să bea din ele împreună cu onorabilii lui invitaţi, cu soţiile lui şi cu femeile care îi erau concubine. 3 Deci au adus vasele de aur care fuseseră luate din acel templu – din casa lui Dumnezeu care fusese în Ierusalim – şi apoi regele, împreună cu invitaţii lui de onoare, cu soţiile lui şi cu femeile concubine pe care le avea, au băut din ele. 4 Au consumat astfel (din nou) vin; şi au lăudat zeii de aur, de argint, de bronz, de fier, de lemn şi de piatră. 5 Atunci au apărut degetele unei mâini de om care scria în faţa suportului surselor de lumină, pe tencuiala peretelui palatului regal. Regele a fost cel care a văzut acea parte a mâinii care scria. 6 Atunci faţa lui şi-a schimbat culoarea; şi a avut gânduri care l-au determinat să intre în panică. Astfel i-au slăbit articulaţiile şoldurilor, iar genunchii i s-au lovit (involuntar) unul de altul. 7 Regele a strigat cu voce tare să fie aduşi vrăjitorii, astrologii şi ghicitorii. El le-a zis înţelepţilor Babilonului: „Oricine va citi această scriere şi îmi va oferi interpretarea ei, va fi îmbrăcat cu haine roşii, va avea un lanţ de aur la gât şi va fi al treilea în conducerea regatului!” 8 Atunci au venit acolo toţi înţelepţii Babilonului; dar nu au putut nici să citească scrierea şi nici să îi spună regelui cum se interpretează ea. 9 Atunci regele Belşaţar a fost speriat, i s-a schimbat (din nou) culoarea feţei, iar invitaţii lui educaţi au fost foarte afectaţi. 10 Când a auzit cuvintele regelui şi ale demnitarilor lui, regina a intrat în sala unde fusese organizat banchetul; şi a zis: „Să trăieşti etern, rege! Să nu te sperie gândurile tale; şi să nu ţi se schimbe culoarea feţei! 11 Există în regatul tău cineva care are în el spiritul zeilor sfinţi. În timpul guvernării tatălui tău, la acel om s-a descoperit că are o capacitate specială de înţelegere a lucrurilor şi o înţelepciune ca a zeilor. Regele Nabucodonosor – tatăl tău –, l-a desemnat să fie şeful vrăjitorilor, al astrologilor şi al ghicitorilor; 12 pentru că s-au descoperit în el – adică în Daniel, căruia regele i-a pus numele Beltşaţar – un spirit special, ştiinţă şi perspicacitate în ce priveşte interpretarea viselor, elucidarea enigmelor şi rezolvarea lucrurilor încurcate. Acum, eu propun să fie chemat acest Daniel; şi el îţi va oferi interpretarea (scrierii)!” 13 Atunci Daniel a fost adus înaintea regelui, care l-a întrebat: „Tu eşti Daniel, unul dintre exilaţii veniţi din teritoriul numit Iuda pe care i-a adus aici acel rege care a fost tatăl meu? 14 Am auzit că ai spiritul zeilor şi că s-a constatat în tine o capacitate specială de înţelegere a lucrurilor, inteligenţă şi înţelepciune pe care nu o mai are nimeni (în tot regatul). 15 Până acum au fost aduşi înaintea mea înţelepţi şi vrăjitorii – ca să citească această scriere şi să îmi ofere interpretarea ei; dar nu au putut să îmi spună ce înseamnă aceste cuvinte. 16 Am aflat despre tine că poţi să oferi interpretări şi să rezolvi lucrurile încurcate. Acum, dacă vei putea să citeşti scrierea şi să îmi oferi interpretarea ei, vei fi îmbrăcat în haine roşii, vei avea un lanţ de aur la gât şi vei fi al treilea în conducerea regatului.” 17 Daniel i-a răspuns regelui: „Păstrează-ţi darurile pentru tine; şi oferă altuia recompensele! Totuşi, voi citi regelui scrierea; şi îi voi spune interpretarea ei. 18 Să ştii, rege, că acel Dumnezeu care se (mai) numeşte «Cel foarte înalt» îi oferise tatălui tău, numit Nabucodonosor, un regat, dominare absolută, onoare şi faimă. 19 Din cauza autorităţii pe care i-o dăduse, toate popoarele, etniile şi ceilalţi oamenii care vorbesc orice fel de limbă, tremurau înaintea lui şi le era frică de el. Regele omora şi lăsa să trăiască pe cine dorea el. Punea în funcţii respectabile şi destituia din ele pe oricine, conform dorinţei lui suverane. 20 Dar când inima lui a devenit arogantă şi i s-a împietrit spiritul până la mândrie, a fost dat jos de pe tronul regatului lui; şi i-a fost luată gloria. 21 A fost alungat dintre oameni. Inima lui a devenit ca a animalelor sălbatice; şi a locuit împreună cu măgarii sălbatici. L-au hrănit cu iarbă ca pe boi; şi corpul lui a fost udat de roua cerului – până când a recunoscut că Dumnezeul foarte înalt guvernează deasupra regatului oamenilor şi că El îl oferă cui vrea. 22 Dar tu, Belşaţar, care eşti fiul lui, nu ai fost modest în inima ta, deşi ai ştiut toate aceste lucruri; 23 ci te-ai manifestat cu aroganţă împotriva Celui care este Stăpânul cerului. Ai ordonat ca vasele din casa Lui să fie aduse înaintea ta; şi împreună cu demnitarii tăi, cu soţiile tale şi cu femeile tale concubine, aţi băut (sfidător) vin din ele. Ai lăudat zeii de argint, de aur, de bronz, de fier, de lemn şi de piatră – care nici nu văd, nici nu aud şi nici nu înţeleg ce li se spune – în loc să îl glorifici pe Dumnezeul în mâna Căruia este respiraţia ta şi toată viaţa pe care o trăieşti. 24 Din această cauză, El a trimis mâna care a făcut inscripţia. 25 Cuvintele scrise sunt acestea: «Mene, Mene, Techel, Uparsin». 26 Acum îţi voi spune care este interpretarea acestor cuvinte: «Mene» înseamnă că Dumnezeu a numărat zilele guvernării tale care s-a terminat. 27 «Techel» înseamnă că ai fost cântărit şi ai fost găsit uşor. 28 «Peres» (de la «Uparsin») înseamnă că regatul tău a fost împărţit în două şi dat mezilor şi perşilor.” 29 Imediat (după ce Daniel a tăcut), Belşaţar a dat un ordin; şi l-au îmbrăcat pe Daniel în haine roşii, i-au pus un lanţ de aur la gât şi l-au desemnat al treilea în conducerea regatului. 30 Dar chiar în acea noapte, Belşaţar – regele caldeenilor – a fost omorât. 31 Apoi Darius, medul, care avea vârsta de şaizeci şi doi de ani, a primit (aprobarea să conducă) regatul.