1 „Regele Nabucodonosor, se adresează tuturor popoarelor, tuturor etniilor şi tuturor oamenilor care vorbesc orice fel de limbă – pe tot pământul –: Să vă fie înmulţită pacea! 2 Am considerat că trebuie să vă relatez miracolele de care am beneficiat din partea Dumnezeului foarte înalt. 3 Cât de mari sunt minunile Lui! Ce forţă acţionează când face El miracole! Regatul acestui Dumnezeu este etern; şi guvernarea Lui există permanent, din generaţie în generaţie. 4 Eu, Nabucodonosor, trăiam liniştit în casa mea; şi eram fericit în palatul meu. 5 Dar am avut un vis care m-a determinat să intru în panică. Gândurile pe care le-am avut în timp ce eram în patul meu şi viziunile din mintea mea, m-au speriat. 6 Atunci am ordonat să fie aduşi înaintea mea toţi înţelepţii Babilonului, ca să îmi prezinte interpretarea visului. 7 Astfel au venit vrăjitorii şi astrologii, cărora le-am relatat visul; dar ei nu au putut să îmi ofere interpretarea lui. 8 În final, a venit înaintea mea Daniel care se mai numeşte Beltşaţar – conform numelui zeului meu – şi care are în el spiritul zeilor sfinţi. I-am relatat şi lui visul, zicându-i: 9 «Beltşaţar, conducător al înţelepţilor, ştiu că ai în tine spiritul zeilor sfinţi şi că pentru tine niciun mister nu este ceva dificil. Vreau să îţi relatez acum lucrurile pe care le-am văzut în visul meu. Iar tu să îmi oferi interpretarea lor! 10 Îţi voi spune acum viziunile din mintea mea pe care le-am avut în timp ce dormeam. Priveam; şi am văzut că în mijlocul pământului era un copac. Înălţimea lui era foarte mare. 11 Copacul a crescut mare şi impunător. În dezvoltarea lui, s-a înălţat până la cer. Astfel, el se putea vedea de la marginile întregului pământ. 12 Coronamentul lui era frumos; iar fructele pe care le producea, erau de multe feluri. În acest copac exista hrană pentru toţi. La umbra lui se adăposteau animalele sălbatice de pe câmp; şi printre ramurile lui îşi făceau cuib păsările zburătoare. Acest copac era sursa de existenţă pentru orice vietate. 13 Am continuat să privesc în timpul viziunilor care treceau prin mintea mea, în timp ce eram culcat pe patul meu. Şi am observat că a coborât din cer o santinelă. Era o fiinţă sfântă. 14 El a strigat cu mare intensitate, zicând: ‘Retezaţi copacul şi tăiaţi-i ramurile! Luaţi-i frunzele şi împrăştiaţi-i fructele! Goniţi animalele sălbatice de sub el şi păsările dintre ramurile lui! 15 Lăsaţi-i doar tulpina tăiată cu rădăcinile ei în pământ; şi prindeţi-o cu legături de fier şi de aramă în iarba câmpului – pentru ca (fostul copac) să fie udat de roua cerului şi să locuiască împreună cu animalele sălbatice în iarba care creşte pe pământ. 16 Să-i fie schimbată inima de om cu una de animal sălbatic – până când vor trece astfel pentru el şapte ani! 17 Această sentinţă este pronunţată prin santinele, iar verdictul este anunţat prin intermediul sfinţilor – pentru ca cei vii să ştie că Cel foarte înalt are autoritate absolută în regatul oamenilor, că El oferă guvernarea cui doreşte şi că îl face instrumentul ei chiar şi pe cel mai modest dintre oameni!’» 18 Acesta este visul pe care eu – regele Nabucodonosor – l-am avut. Beltşaţar, spune-mi tu interpretarea lui; pentru că niciunul dintre toţi înţelepţii regatului nu pot să mi-o ofere. Dar tu poţi face acest lucru, pentru că ai în tine spiritul zeilor sfinţi!” 19 Atunci Daniel – care fusese numit şi Beltşaţar – a rămas surprins pentru scurt timp; şi a fost speriat de gândurile lui. Regele a zis: „Beltşaţar, să nu te sperii nici de vis, nici de interpretarea lui!” Beltşaţar a răspuns: „Stăpâne, ce spune acest vis să se întâmple celor care te urăsc. Interpretarea lui să fie valabilă pentru duşmanii tăi! 20 Ai văzut acel copac, care a crescut mare şi impunător, înălţându-se până la cer. Astfel, el putea fi văzut de pe tot pământul. 21 Ai spus că avea coronamentul frumos, că în el erau multe feluri de fructe şi că acolo era hrană pentru toţi. Acest copac sub care se adăposteau animalele sălbatice de pe câmp şi printre ale cărui ramuri îşi făceau cuib păsările zburătoare, 22 eşti tu – rege – cel care ai ajuns mare şi plin de forţă. Faima ta a crescut şi s-a înălţat până la cer; iar dominaţia ta s-a extins până la marginile pământului! 23 Îţi voi vorbi acum şi despre santinela sfântă pe care regele a văzut-o coborând din cer. Ea zicea: «Retezaţi copacul şi distrugeţi-l! Lăsaţi-i doar tulpina tăiată, împreună cu rădăcinile ei în pământ; şi prindeţi-o cu legături de fier şi de aramă în iarba care creşte pe câmp, ca să fie udată de roua cerului şi să stea împreună cu animalele sălbatice de pe câmp – până când vor trece astfel şapte ani!» 24 Rege, acum îţi voi spune care este interpretarea; şi îţi voi prezenta astfel decizia Celui foarte înalt. El este Cel care va face să se întâmple stăpânului meu, regelui, ce voi spune acum. 25 Te vor alunga dintre oameni; şi vei locui împreună cu animalele sălbatice de pe câmp. Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi; şi te vor lăsa să fii udat de roua cerului. Vor trece astfel şapte ani până când vei recunoaşte că Cel foarte înalt guvernează deasupra regatului oamenilor şi că El îl oferă cui vrea. 26 Îţi spun acum şi ce semnificaţie are faptul că au spus să lase (netăiată) tulpina de jos a copacului şi rădăcinile lui. Regatul tău va fi păstrat pentru tine până când vei recunoaşte autoritatea (absolută a) Cerului. 27 Deci, rege, pentru că aşa se va (putea) întâmpla, acceptă propunerea mea: încetează cu păcatele tale. Fă dreptate; nu mai lua decizii greşite şi fi bun cu cei săraci! Astfel, poate că ţi se va prelungi bunăstarea!” 28 Tot ce fusese transmis prin acel vis, s-a întâmplat cu exactitate regelui Nabucodonosor. 29 După douăsprezece luni, în timp ce se plimba pe acoperişul palatului regal din Babilon, 30 regele a zis: „Oare nu este acesta marele Babilon pe care l-am construit ca reşedinţă regală prin faima autorităţii mele şi pentru gloria mea?” 31 Dar înainte să termine aceste cuvinte s-a auzit venind din cer o voce care a zis: „Rege Nabucodonosor, te anunţ că a fost dat un ordin împotriva ta. El prevede că îţi este luat dreptul de a mai conduce regatul. 32 Te vor alunga dintre oameni; şi vei locui împreună cu animalele sălbatice de pe câmp! Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi; şi vei trăi astfel şapte ani – până când vei recunoaşte că Cel foarte înalt guvernează deasupra regatului oamenilor şi că El îl oferă cui vrea!” 33 Chiar în acel moment s-a pus în aplicare sentinţa pronunţată împotriva lui Nabucodonosor. El a fost alungat dintre oameni; şi a mâncat iarbă ca boii. Corpul lui a fost udat de roua cerului, până când i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile ca ghearele păsărilor. 34 „Când a expirat timpul stabilit, eu, Nabucodonosor, am privit cu ochii mei spre cer; şi mi-a revenit capacitatea intelectuală. L-am binecuvântat pe Cel foarte înalt, L-am lăudat şi L-am glorificat pe Cel care este viu pentru eternitate. Guvernarea Lui nu se termină niciodată; iar regatul Lui există permanent, din generaţie în generaţie. 35 Toţi cei care locuiesc pe pământ nu pot să I se opună; El face tot ce doreşte cu fiinţele cereşti şi cu locuitorii pământului. Nu există nimeni care să îl poată opri sau care să aibă dreptul să îi zică: «Ce faci?». 36 Atunci mi-a revenit capacitatea de a judeca; şi mi-au fost date înapoi gloria regatului, faima şi strălucirea (pe care le-am avut). Consilierii şi oamenii mei educaţi m-au căutat din nou; şi am fost desemnat iar să conduc fostul meu regat. Faima pe care am avut-o, a depăşit-o pe aceea dinainte. 37 Acum eu, Nabucodonosor, Îl laud, Îl înalţ şi Îl glorific pe Regele cerului; pentru că tot ce face El, este adevărat. Toate metodele Lui şi toate acţiunile Lui sunt corecte. El poate (oricând) să îi umilească pe cei care sunt aroganţi.”