1 Acestea sunt cuvintele spuse de Moise Israelului. El le-a vorbit (evreilor) în deşertul care este la estul Iordanului, în Araba, vizavi de Suf, între Paran şi Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab. 2 Distanţa de la Horeb până la Cadeş-Barnea mergând spre muntele Seir, este echivalentă cu un drum de unsprezece zile. 3 În al patruzecilea an, în prima zi din a unsprezecea lună, Moise le-a spus israelienilor ce îi poruncise Iahve să le transmită. 4 El le-a vorbit după ce l-au învins atât pe Sihon – regele amorit – care locuia la Heşbon, cât şi pe Og – regele Başanului – care locuia la Aştarot, în Edrei. 5 Moise a început să explice această Lege după ce trecuse cu poporul pe partea cealaltă a Iordanului, în teritoriile Moabului. Atunci el le-a spus: 6 „Dumnezeul nostru care se numeşte Iahve, ne-a vorbit la Horeb, zicându-ne: «Aţi locuit suficient pe acest munte. 7 Întoarceţi-vă şi plecaţi de aici. Deplasaţi-vă spre regiunea muntoasă a amoriţilor, mergând spre locuitorii care sunt în jurul acesteia. Ei vor fi găsiţi (de voi) în zona numită Araba care cuprinde regiunea muntoasă şi pe cea deluroasă. Să vă deplasaţi mergând apoi din Neghev până la malul mării – spre teritoriile numite Canaan şi spre Liban, până la Râul Mare, adică până la Eufrat. 8 Remarcaţi că aceasta este ţara pe care v-am oferit-o! Intraţi pe aceste teritorii şi luaţi în proprietatea voastră ţara pe care o promisese Iahve strămoşilor voştri – lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El le spusese că le-o va da atât lor cât şi descendenţilor lor.» 9 Eu v-am spus atunci: «Nu sunt capabil să vă duc (acolo) singur.» 10 Iahve, Acela care este Dumnezeul vostru, v-a înmulţit; şi constatăm astăzi că sunteţi mulţi – ca stelele de pe cer. 11 Iahve – Dumnezeul strămoşilor voştri – să vă înmulţească de o mie de ori şi să vă binecuvânteze exact cum a promis! 12 Deci cum puteam eu să port singur greutăţile voastre, dificultăţile şi certurile voastre? 13 Astfel, v-am spus: «Alegeţi din triburile voastre bărbaţi înţelepţi şi care sunt deja cunoscuţi pentru competenţa lor; iar eu îi voi desemna în funcţia de conducători pentru voi!» 14 Atunci voi mi-aţi răspuns că porunca pe care v-am dat-o, este un lucru bun. 15 Deci am luat conducători din triburile voastre – bărbaţi cunoscuţi ca înţelepţi – şi i-am desemnat să vă conducă. Ei au fost conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni. Pe toţi aceştia i-am investit să fie lideri între cei care formau triburile voastre. 16 În acelaşi timp, le-am dat porunci chiar şi judecătorilor voştri, zicându-le: «Să ascultaţi relatările despre disputele dintre fraţii voştri; şi să judecaţi conform (principiilor) dreptăţii (analizând) cazul fiecăruia în disputa cu fratele lui sau cu cineva care este străin (între voi). 17 Să nu judecaţi favorizând pe unul şi nedreptăţind pe celălalt; ci să îl ascultaţi pe cel mic la fel ca pe cel mare. Să nu vă fie frică de oameni; pentru că judecata (corectă) este a lui Dumnezeu! Să vă prezentaţi la mine cu acele cazuri care sunt prea dificile; şi să mi le relataţi.» 18 Atunci v-am poruncit tot ce trebuia să faceţi. 19 Am plecat din Horeb, aşa cum ne poruncise Dumnezeul nostru care se numeşte Iahve. Am călătorit prin tot acel deşert mare şi înfricoşător pe care l-aţi văzut, mergând pe drumul care conducea spre regiunea muntoasă a amoriţilor; şi am ajuns la Cadeş-Barnea. 20 Atunci eu v-am spus: «Aţi ajuns în zona muntoasă a amoriţilor. Acesta este teritoriul pe care ni-l dă Iahve, Dumnezeul nostru. 21 Să ştiţi că Iahve – Dumnezeul vostru – v-a pus la dispoziţie acest teritoriu. Duceţi-vă şi luaţi-l în proprietatea voastră, aşa cum v-a poruncit Iahve, Dumnezeul strămoşilor voştri. Să nu vă fie frică; şi să nu vă speriaţi!» 22 Atunci v-aţi apropiat de mine şi mi-aţi zis: «Să trimitem câţiva bărbaţi înaintea noastră, ca să spioneze ţara şi să ne aducă un răspuns atât cu privire la drumul pe care trebuie să înaintăm, cât şi referitor la oraşele în care vom intra.» 23 Şi mi s-a părut că aţi făcut o bună propunere. Astfel, am luat doisprezece bărbaţi dintre voi – câte un om din fiecare trib. 24 Ei au plecat, au traversat muntele şi au ajuns pe partea cealaltă a lui, în valea Eşcol, de unde au început să spioneze ţara. 25 Au luat cu ei din fructele de pe acel teritoriu şi ni le-au adus, revenind cu următorul mesaj: «Ţara pe care Iahve – Dumnezeul nostru – ne-o dă, este bună.» 26 Dar voi nu aţi vrut să mergeţi şi v-aţi opus poruncii Dumnezeului vostru care se numeşte Iahve. 27 Aţi protestat în corturile voastre; şi aţi spus: «Iahve ne-a scos de pe teritoriul Egiptului pentru că ne urăşte! El vrea să ne facă să ajungem la discreţia amoriţilor, ca să fim distruşi. 28 Unde să mergem? Fraţii noştri ne-au înmuiat inima când ne-au spus: ‘Locuitorii din această zonă sunt mai puternici şi mai înalţi decât noi. Oraşele lor sunt mari şi au fortificaţii până la cer. I-am văzut acolo chiar şi pe anachiţi!’» 29 Dar eu v-am zis să nu vă temeţi şi să nu vă fie frică de ei, 30 pentru că Iahve, Cel care este Dumnezeul vostru, merge înaintea voastră; şi veţi vedea cum El personal se va lupta pentru voi, exact cum a procedat în Egipt! 31 Apoi, în deşert aţi văzut cum Iahve – Dumnezeul vostru – s-a îngrijit de voi exact ca un părinte care se ocupă de fiul lui, în perioada călătoriei, până când aţi ajuns în acest loc. 32 Şi totuşi, voi nu v-aţi încrezut în Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve. 33 El este Cel care mergea înaintea voastră pe drum – într-un stâlp de foc noaptea şi într-un nor ziua – ca să vă caute un loc de odihnă şi să vă arate drumul pe care (trebuie) să mergeţi. 34 Când Iahve a auzit ce aţi zis (protestând), El s-a mâniat; şi a jurat, zicând: 35 «Niciun bărbat din această generaţie rea nu va vedea acea ţară bună pe care le-am promis-o prin jurământ strămoşilor voştri; 36 cu excepţia lui Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea; şi Eu îi voi da atât lui cât şi fiilor lui această ţară în care merge; pentru că L-a urmat în totalitate pe Iahve.» 37 Iahve s-a mâniat şi pe mine din cauza voastră; şi mi-a zis: «Nici tu nu vei intra în ea; 38 dar Iosua – fiul lui Nun – care este slujitorul tău, va ajunge pe teritoriul ei. Încurajează-l; pentru că el îi va oferi Israelului posibilitatea să o ia în proprietate. 39 Acum îţi spun ce se va întâmpla cu acei copilaşi ai voştri – despre care aţi spus că vor fi o pradă uşoară – şi cu fiii voştri care astăzi nu ştiu să distingă între bine şi rău: tocmai ei vor intra în (această) ţară! Eu le-o voi da; şi ei o vor administra ca stăpâni ai ei! 40 Acum întoarceţi-vă şi mergeţi în deşert pe drumul care conduce spre Marea Roşie!» 41 Dar voi aţi început atunci să îmi spuneţi: «Am păcătuit împotriva lui Iahve! Vom pleca să luptăm, aşa cum ne poruncise Iahve, Dumnezeul nostru!» Astfel v-aţi luat armele; şi aţi avut curajul să vă urcaţi pe vârful muntelui. 42 Dar Iahve mi-a poruncit să vă spun: «Să nu vă urcaţi şi să nu vă luptaţi; pentru că Eu nu sunt în mijlocul vostru. Şi astfel, duşmanii voştri vă vor învinge.» 43 V-am vorbit, dar nu m-aţi luat în considerare. V-aţi opus poruncii lui Iahve. Şi v-aţi urcat pe munte cu mare încredere. 44 Atunci amoriţii care locuiau în acea zonă muntoasă, au venit împotriva voastră, v-au urmărit ca albinele şi v-au decimat din Seir până la Horma. 45 Când v-aţi întors, aţi plâns înaintea lui Iahve; dar El nu v-a ascultat plânsul şi nu v-a luat în considerare. 46 Şi astfel aţi rămas la Cadeş, unde aţi stat multe zile.