1 Apoi ne-am întors şi am mers prin deşert, pe drumul care conducea spre Marea Roşie, conform poruncii lui Iahve. Am mers multe zile în jurul muntelui Seir. 2 Iahve mi-a zis: 3 «Este suficient cât aţi înconjurat acest munte! Întoarceţi-vă spre Nord! 4 Porunceşte poporului, zicându-le israelienilor: ‘Acum veţi traversa teritoriul fraţilor voştri. Ei sunt urmaşii lui Edom, care locuiesc în Seir. Acestora le va fi frică de voi; dar să vă păziţi bine de ei. 5 Să nu îi provocaţi la luptă; pentru că nu vă voi da nimic din teritoriul lor – nici măcar o palmă de pământ. Am dat acest munte numit Seir în proprietatea lui Esau. 6 Să cumpăraţi hrană de la ei plătind-o cu argint, ca să aveţi ce mânca. Să vă cumpăraţi cu argint chiar şi apa de care veţi avea nevoie ca să beţi; 7 pentru că Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve, a binecuvântat tot ce aţi lucrat cu mâinile voastre. El cunoaşte călătoria voastră prin acest mare deşert. În timpul acestor patruzeci de ani, Iahve – Cel care este Dumnezeul vostru – a fost cu voi; şi nu v-a lipsit nimic din tot ce aveaţi nevoie.’» 8 Astfel am trecut pe lângă fraţii noştri – urmaşii lui Esau – care locuiau în Seir, la depărtare de drumul care conduce spre Araba. Ne-am depărtat de Elat şi de Eţion-Gheber. Apoi ne-am întors şi am mers pe drumul care traversează deşertul Moabului. 9 Iahve mi-a zis: «Să nu îi înconjuraţi pe moabiţi şi să nu îi provocaţi la luptă; pentru că nu vă voi da nimic din teritoriul lor. Am dat oraşul Ar în proprietatea urmaşilor lui Lot.» 10 În trecut, aici locuiau emiţii. Ei formaseră un popor care domina printr-o mare forţă. El a fost numeros şi fusese format din oameni de statură înaltă. Aceia erau asemănători anachiţilor. 11 Fuseseră consideraţi refaiţi – la fel ca anachiţii; dar moabiţii îi numeau emiţi. 12 Pe teritoriul numit Seir locuiseră şi horiţii; dar urmaşii lui Esau i-au invadat, i-au distrus şi au locuit pe teritoriul lor – la fel cum a făcut Israel în ţara pe care Iahve i-a dat-o ca proprietate moştenită. 13 «Acum, ridicaţi-vă şi traversaţi valea largă numită Zared!» Atunci noi am traversat valea Zared. 14 De când am plecat din Cadeş-Barnea şi până la traversarea văii Zared, au trecut treizeci şi opt de ani. În acest timp, toată generaţia acelor iniţiali luptători, a dispărut din mijlocul taberei, aşa cum jurase Iahve. 15 S-a putut verifica faptul că mâna lui Iahve a fost (activă) împotriva lor ca să îi distrugă din mijlocul taberei, până au murit toţi. 16 După moartea tuturor acestor luptători din mijlocul poporului, 17 Iahve mi-a vorbit, zicându-mi: 18 «Astăzi vei trece pe teritoriul Moabului pe la Ar. 19 Când te vei apropia de amoniţi, să nu îi înconjori şi să nu îi provoci la luptă; pentru că nu îţi voi da nimic din teritoriul lor. Acesta este dat în proprietatea urmaşilor lui Lot.» 20 Chiar şi acest teritoriu era considerat ca aparţinând refaiţilor; pentru că ei locuiseră acolo în trecut. Amoniţii îi numeau zamzumimi. 21 Ei erau un popor care se impusese cu o mare forţă. El era numeros şi se formase din oameni de statură înaltă, asemănători anachiţilor. Iahve i-a distrus ca să vină amoniţii în locul lor. Aceştia i-au invadat şi au locuit pe teritoriul lor. 22 La fel a făcut El şi pentru descendenţii lui Esau, care locuiau în Seir, când i-a distrus pe horiţi ca să le faciliteze venirea pe teritoriul lor. Astfel, urmaşii lui Esau le-au ocupat teritoriul şi au locuit acolo până astăzi. 23 În mod semănător s-a întâmplat şi cu aviţii care locuiau în satele din jurul Gazei. Caftoriţii, veniţi din Caftor, i-au distrus şi au locuit în fostul lor teritoriu. 24 «Ridică-te şi traversează valea largă numită Arnon; pentru că am decis ca amoritul Sihon – regele Heşbonului – să fie acum la discreţia ta împreună cu teritoriul lui. Începe cucerirea acestuia, provocându-l la luptă. 25 Începând de azi, voi face ca toate popoarele de sub cer să fie speriate şi să se teamă de poporul tău. Când vor auzi veşti despre prezenţa ta în apropierea lor, vor începe să tremure şi vor fi foarte panicaţi!» 26 Din deşertul Chedemot am trimis nişte reprezentanţi lui Sihon, regele Heşbonului. Intenţionam să evităm un conflict; şi am vrut să îi spun: 27 «Lasă-mă să trec prin teritoriul tău! Voi merge numai pe drum şi nu voi devia nici la dreapta, nici la stânga. 28 Să îmi vinzi pe preţ stabilit în argint doar hrană, ca să am ce să mănânc; şi apă, ca să am ce să beau. Permite-mi doar să îl traversez mergând pe jos – 29 exact cum mi-au permis descendenţii lui Esau, care locuiesc în Seir şi moabiţii care locuiesc în Ar – până când voi traversa Iordanul în ţara pe care ne-o dă Dumnezeul nostru care se numeşte Iahve.» 30 Dar Sihon – regele Heşbonului – nu ne-a permis să trecem; pentru că Iahve – Dumnezeul tău – i-a făcut spiritul inflexibil şi i-a împietrit inima ca să îl facă să ajungă la discreţia ta, aşa cum constaţi astăzi că s-a întâmplat cu el. 31 Iahve mi-a zis: «Să ştii că am început să ţi-l dau pe Sihon împreună cu zona pe care o stăpâneşte. Ia-i acest teritoriu şi trece-l în proprietatea ta.» 32 Când Sihon împreună cu toţi oamenii lui a venit să lupte împotriva noastră la Iahaţ, 33 Iahve – Dumnezeul nostru – l-a făcut să fie învins de noi. Am lovit de moarte atât pe el şi pe fiii lui, cât şi pe întregul popor care îl susţinea. 34 Atunci le-am invadat toate oraşele şi am distrus tot ce era în ele – bărbaţi, femei şi copii – fără să lăsăm să scape nici măcar unul. 35 Am luat ca pradă pentru noi numai animalele şi bunurile din oraşe. 36 De la Aroer, care este pe malul văii Arnon şi de la oraşul care se află în defileu până la Ghilad, nu a existat niciun oraş prea rezistent pentru noi. Iahve – Dumnezeul nostru – ni le-a dat pe toate. 37 Dar nu v-aţi atins de teritoriul amoniţilor, de malurile văii Iaboc şi de oraşele din regiunea muntoasă – aşa cum a poruncit Dumnezeul nostru care se numeşte Iahve.