1 „Pentru toate există o vreme; şi orice lucru de sub cer are timpul lui. 2 Există un timp când te naşti şi un timp când mori; un timp pentru plantat şi un timp pentru smulgerea plantelor. 3 Există un timp pentru omorâre şi un timp pentru a oferi vindecare – aşa cum există un timp pentru dărâmare dar şi unul pentru construire. 4 Există un timp când plângi şi un timp când râzi – aşa cum există un timp pentru jale dar şi un timp pentru veselie. 5 Există un timp când arunci cu pietre şi un alt timp când le strângi – aşa cum există un timp pentru îmbrăţişări şi un alt timp pentru absenţa lor. 6 Există un timp pentru căutări şi un timp pentru pierderea unor lucruri (descoperite) – aşa cum există un timp pentru păstrarea lucrurilor şi un alt timp pentru aruncarea lor. 7 Există un timp pentru rupere şi un timp când coşi (ce este rupt) – aşa cum există un timp pentru tăcere şi un timp pentru vorbire. 8 Există un timp pentru iubire şi un timp pentru manifestarea urii – aşa cum există un timp pentru pace şi un timp pentru război. 9 Ce câştigă lucrătorul din toată munca lui obositoare? 10 Am văzut o preocupare a oamenilor pusă în mintea lor de Dumnezeu. 11 El a făcut toate lucrurile bune şi la timpul lor. A pus în om chiar şi capacitatea de a conştientiza existenţa eternităţii; dar omul nu poate înţelege de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. 12 Am constatat că pentru oameni nu există nimic mai benefic decât să se bucure şi să facă ce este bine în viaţa pe care o trăiesc. 13 În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea şi poate trăi bine beneficiind de rezultatul muncii lui, este un dar de la Dumnezeu. 14 Înţeleg că tot ce face Dumnezeu, durează pentru eternitate. Nimic din ce face El nu necesită vreo corectură adăugând sau eliminând ceva. Iar Dumnezeu procedează astfel pentru ca oamenii să se teamă de El. 15 Ce este acum, exista deja de mult timp; şi ce va fi, s-a mai întâmplat; iar Dumnezeu va aduce înapoi ce a fost cândva. 16 Am mai remarcat ceva (în existenţa de) sub soare: pe scaunul de judecată stătea răutatea; iar pe tronul dreptăţii se aşezase nedreptatea. 17 Atunci mi-am zis: «Dumnezeu îl va judeca atât pe omul care a trăit corect, cât şi pe cel care a practicat nedreptatea – pentru că atunci va fi timp pentru evaluarea oricărui lucru şi a oricărei fapte.» 18 Apoi mi-am zis: «Dumnezeu îi testează pe oameni, pentru ca ei să vadă că sunt ca animalele: 19 atât omul cât şi animalul îşi încetează existenţa (pe pământ) în mod asemănător. Cum moare unul, moare şi celălalt. Amândoi îşi încetează viaţa când nu mai respiră; iar din acest punct de vedere, omul nu are nimic în plus faţă de un animal. Şi acest fapt nu se justifică! 20 Totul merge în acelaşi loc. Toate vietăţile au fost făcute din pământ; şi toate se întorc în pământ. 21 Cine poate şti dacă sufletul omului merge sus, iar sufletul animalelor se duce în jos sub pământ? 22 Am înţeles că nu există un alt lucru mai bun care să îl satisfacă pe om decât rezultatul muncii lui. Aceasta este recompensa de care se poate bucura; şi cine îi poate spune omului ce va fi după el?»”