1 „Un nume bun este mai valoros decât uleiul parfumat; şi contează mai mult ziua morţii decât aceea a naşterii. 2 Mai bine să mergi într-o casă de jale decât într-una de distracţie; pentru că acesta este modul în care îşi termină existenţa orice om. Cel care încă trăieşte, ar trebui să înţeleagă acest lucru! 3 Tristeţea este mai bună decât râsul; pentru că prin întristarea feţei, inima se face mai bună. 4 Inima înţelepţilor este în casa de jale; dar inima proştilor se poate găsi în casa de distracţie. 5 Mai bine să iei în considerare reproşurile făcute de cel înţelept, decât să asculţi cântecul proştilor. 6 Râsul prostului seamănă cu spinii de sub oală! Acesta este încă un lucru lipsit de sens! 7 Oprimarea îl transformă pe înţelept într-un prost; şi mita corupe inima. 8 Sfârşitul unui lucru este mai bun decât începutul lui; şi răbdarea este mai bună decât aroganţa. 9 Nu te grăbi să te enervezi în sufletul tău; pentru că mânia locuieşte în sufletul celor fără judecată sănătoasă! 10 Să nu zici: «Cum se explică faptul că primele zile au fost mai bune decât acestea?»; pentru că nu din înţelepciune întrebi astfel! 11 Înţelepciunea este bună – exact cum se întâmplă să fie de utilă şi moştenirea celor care văd soarele. 12 De fapt, înţelepciunea este un adăpost – la fel ca argintul –; dar avantajul pe care îl aduce cunoaşterea înţelepciunii este acela că dă viaţă celui care o are. 13 Urmăreşte să înţelegi lucrarea lui Dumnezeu. Cine poate îndrepta ce a făcut El strâmb? 14 Când vremurile sunt bune, fii fericit! Când vremurile sunt rele, gândeşte-te (şi realizează): Dumnezeu le-a făcut şi pe unele şi pe celelalte! Astfel, omul nu poate cunoaşte nimic despre viitorul lui. 15 Am văzut tot felul de lucruri în timpul vieţii mele fără sens. De exemplu, am constatat că există un om care trăieşte corect şi care moare (devreme) în dreptatea lui, iar altul nedrept continuă să trăiască (nepermis de mult) în nedreptatea lui. 16 Nu fi exagerat de corect; şi nu urmări să fii prea înţelept! De ce să te distrugi singur? 17 Dar nu fi nici foarte rău; şi nu fi nici fără judecată sănătoasă! De ce să mori înainte de termen? 18 Este bine să iei în considerare prima atenţionare şi să nu o ignori pe cealaltă; pentru că cine se teme de Dumnezeu, le va pune în aplicare pe amândouă. 19 Înţelepciunea dă mai multă forţă înţeleptului decât (au) zece conducători competenţi ai unui oraş. 20 Nu există pe pământ niciun om corect care să facă numai binele şi care să nu păcătuiască niciodată! 21 Să nu iei în considerare toate cuvintele care se spun – ca să nu îl auzi pe slujitorul tău blestemându-te! 22 Ştii în inima ta că de mai multe ori, chiar tu personal i-ai blestemat pe alţii! 23 Am cercetat toate aceste lucruri într-un mod înţelept; şi mi-am zis: «Astfel mă voi înţelepţi!»; dar înţelepciunea s-a depărtat de mine. 24 Orice ar însemna ea, această înţelepciune este departe şi (pare) acoperită de (un) mister! Cine şi-o va putea însuşi?! 25 Am decis să cunosc, să analizez şi să caut atât înţelepciunea cât şi discernământul; şi mi-am dorit să înţeleg stupiditatea răutăţii şi nebunia prostiei. 26 Astfel, am descoperit că femeia care pune capcane, este mai amară decât moartea; pentru că sufletul ei face victime şi mâinile ei sunt nişte lanţuri. Cel agreat de Dumnezeu, scapă de ea; dar cel păcătos este prins în capcana ei. 27 Oratorul îşi prezintă lucrurile pe care le-a descoperit. El spune: «Am cercetat lucrurile unul după altul şi am căutat să înţeleg raţiunea existenţei lor; 28 şi din toate căutările sufletului meu, am ajuns la următorul rezultat: din o mie de oameni, am putut să găsesc un bărbat care trăieşte corect. Dar nu am găsit nici măcar o femeie corectă! 29 Singurul lucru pe care l-am descoperit este că Dumnezeu l-a făcut pe om cu un comportament corect; dar omul recurge la multe şmecherii.»”