1 În a cincea zi din a patra lună a anului treizeci de când eram printre exilaţii stabiliţi lângă râul Chebar, s-a deschis cerul şi am avut viziuni dumnezeieşti. 2 Era al cincilea an de exil al regelui Iehoiachin, în a cincea zi a lunii. 3 Atunci Cuvântul lui Iahve a venit la Ezechiel – fiul preotului Buzi – în ţara caldeenilor, la râul Chebar; şi mâna lui Iahve a fost acolo peste el. 4 Am privit; şi am văzut un vânt violent care venea dinspre Nord. Aducea cu el un nor mare care strălucea în jurul lui; şi împreună cu el veneau fulgere care luminau. În mijloc, chiar în centrul focului, era ceva ca metalul lustruit. 5 În centrul lui exista ceva care semăna cu patru fiinţe umane. 6 Fiecare fiinţă avea patru feţe şi patru aripi. 7 Picioarele lor erau drepte, iar talpa picioarelor lor era asemănătoare copitei unui viţel şi strălucea ca bronzul lustruit. 8 Sub aripile lor, pe fiecare dintre cele patru părţi, era câte o mână de om. Toate cele patru fiinţe aveau feţe şi aripi. 9 Ele se atingeau una de alta cu aripile, astfel încât nu se întorceau în timp ce mergeau; ci când se deplasau, fiecare se orienta mergând înainte. 10 Despre feţele lor pot spune că pe partea cu care mergeau înainte, fiecare fiinţă avea câte o fizionomie de om. În partea dreaptă, fiecare dintre cele patru fiinţe avea o faţă de leu. În partea stângă, fiecare dintre cele patru fiinţe avea o faţă de viţel. Pe partea din spate a (capului) lor, fiecare dintre cele patru fiinţe avea o faţă de vultur. 11 Aşa erau feţele lor. Aripile le erau întinse în sus. Fiecare fiinţă avea două aripi cu care atingea aripile celor de lângă ea; şi alte două aripi cu care îşi acoperea corpul. 12 Fiecare dintre cele patru fiinţe mergea înainte. Ele mergeau în direcţia în care le îndruma spiritul să meargă, fără să devieze din mersul lor. 13 La exterior, aceste fiinţe erau ca nişte cărbuni aprinşi şi semănau cu nişte torţe care se deplasau printre celelalte fiinţe. Strălucirea lor era ca a focului; şi din (acel) foc ieşeau străfulgerări. 14 Fiinţele fugeau şi se întorceau cu rapiditatea (apariţiei) fulgerului. 15 În timp ce priveam la acele fiinţe, am observat că pe pământ, în apropierea fiecăreia, era câte o roată. Existau în total patru roţi – câte una pentru fiecare faţă. 16 Aspectul roţilor şi felul cum erau lucrate semăna cu strălucirea crisolitului. Toate cele patru roţi erau asemănătoare. Fiecare dintre ele părea să fie o roată în mijlocul altei roţi. 17 Când mergeau, ele se puteau deplasa în toate cele patru direcţii, fără să îşi schimbe traiectoria în mers. 18 Obezile lor erau înalte şi în acelaşi timp inspirau oroare – pentru că erau pline de ochi în jurul celor patru fiinţe. 19 Când mergeau fiinţele, mergeau şi roţile lângă ele; iar când se ridicau ele de la pământ, se ridicau şi roţile. 20 Fiinţele mergeau acolo unde le punea spiritul să meargă. Se deplasau în direcţia în care le îndruma spiritul să meargă; iar roţile se ridicau şi li se alăturau – pentru că spiritul acelor fiinţe era în roţi. 21 Când mergeau fiinţele, când se opreau sau când se ridicau de la pământ, împreună cu ele erau mereu şi roţile – pentru că spiritul fiinţelor era în acele roţi. 22 Deasupra capetelor celor patru fiinţe era ceva ca o suprafaţă care sclipea magnific asemănător cristalului şi care se poziţiona la înălţime, deasupra lor. 23 Sub acea suprafaţă, aripile le stăteau întinse, una spre cealaltă; şi fiecare avea câte două aripi cu care se acoperea. 24 Am auzit bătaia aripilor lor când se mişcau. Ea era ca vuietul produs de mari ape. Semăna cu vocea Celui Omnipotent, cu aceea a unui vuiet de furtună şi cu a zgomotului produs de o armată. Când se opreau acele fiinţe (din deplasarea lor), îşi lăsau aripile în jos. 25 Vuietul se auzea de deasupra suprafeţei speciale care era peste capetele lor. Şi când fiinţele se opreau, îşi lăsau aripile jos. 26 Peste acea suprafaţă care era deasupra capetelor lor, exista ceva care semăna cu un tron. El avea strălucirea pietrei de safir. Pe acel tron stătea cineva care era asemănător omului. 27 Privind de la partea care părea să fie centura lui în sus, am văzut ceva ca sclipirea metalului lustruit. Era ca un foc închis în jurul lui. Din locul în care părea să fie centura lui în jos, am văzut ceva care semăna cu focul. În jurul lui era o lumină strălucitoare. 28 Sclipirea care era emisă în jur semăna cu aceea a curcubeului din nor într-o zi ploioasă. Aşa era gloria lui Iahve. Când am văzut-o, am căzut cu faţa spre pământ şi am auzit vocea Unuia care vorbea.