1 „Doamne, aminteşte-ţi de ce ni s-a întâmplat! Uită-te şi remarcă ruşinea noastră! 2 Moştenirea noastră a ajuns în proprietatea unor necunoscuţi; iar casele noastre sunt folosite de străini. 3 Am ajuns orfani de tată. Mamele noastre sunt văduve. 4 Bem din apele noastre plătind bani; şi când avem nevoie de lemnele noastre, trebuie să le cumpărăm. 5 Persecutorii noştri ne urmăresc. Deşi suntem obosiţi, nu suntem lăsaţi să ne odihnim. 6 Ne-am aliat cu Egiptul şi cu Asiria, ca să ne săturăm cu pâine. 7 Părinţii noştri au păcătuit şi acum nu mai sunt; iar noi suportăm pedeapsa (pentru păcatul) lor. 8 Sclavii stăpânesc peste noi şi nimeni nu ne eliberează din oprimarea lor împotriva noastră. 9 Ne câştigăm pâinea riscându-ne viaţa din cauza pericolului de a fi omorâţi cu sabia în deşert. 10 Ne arde pielea ca un cuptor de febra cauzată de foame. 11 Femeile au fost violate în Sion. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu fecioarele din oraşele lui Iuda. 12 Conducătorii (noştri) au fost spânzuraţi de mâinile lor, iar bătrânilor nu li s-a acordat nicio cinste. 13 Tinerii muncesc foarte greu la piatra de moară, iar copiii cad sub poverile de lemne. 14 Bătrânii nu mai vin la poarta oraşului, iar tinerii au încetat să mai cânte. 15 A dispărut bucuria din inimile noastre, iar dansul nostru s-a transformat în jale. 16 A căzut coroana de pe capul nostru. Vai de noi, pentru că am păcătuit! 17 Acesta este motivul pentru care nu mai avem energie; şi ni s-au întunecat ochii: 18 Muntele Sion a ajuns să fie devastat. Pe el se plimbă şacalii. 19 «Doamne, Tu guvernezi pentru eternitate. Tronul Tău dăinuie din generaţie în generaţie. 20 De ce să ne uiţi pentru totdeauna? De ce să ne abandonezi pentru mult timp? 21 Întoarce-ne la Tine, Doamne; şi ne vom întoarce! Dă-ne din nou zile ca cele din trecut! 22 Oare să Te fi dezis Tu pentru totdeauna de noi şi să Te fi mâniat dincolo de orice limită?!»”