1 Vai cum s-a înnegrit aurul şi cum s-a modificat aspectul aurului curat! Pietrele sfinte stau risipite pe la colţurile străzilor. 2 Fiii remarcabili ai Sionului care altădată erau apreciaţi la fel ca aurul pur, sunt consideraţi acum ca ulcioarele de lut prelucrate de mâinile olarului. 3 Chiar şi şacalii îşi scot sânul ca să îşi alăpteze puii! Dar fiica poporului meu a ajuns să fie nemiloasă ca struţii deşertului. 4 Limba celui alăptat se lipeşte de cerul gurii lui şi se usucă de sete. Copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o dă. 5 Cei care se hrăneau cu mâncăruri speciale, zac acum abandonaţi pe străzi. Cei care fuseseră crescuţi în purpură, se lipesc de un morman de cenuşă. 6 Vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei care a fost distrusă într-o clipă fără să fi atins-o cineva. 7 Prinţii ei erau mai curaţi decât zăpada şi mai albi decât laptele. Corpurile le erau mai roşii decât rubinele, iar feţele lor semănau cu safirul. 8 Dar acum sunt mai negri decât funinginea, astfel încât nici nu îi mai recunoşti pe străzi. Pielea li s-a lipit de oase şi a devenit uscată ca lemnul. 9 Cei omorâţi de sabie sunt mai fericiţi decât aceia pe care i-a distrus foametea. Afectaţi de foame, aceştia se sting din lipsa recoltelor de pe câmp! 10 Femeile, care odată erau pline de milă, şi-au fiert copiii cu mâinile lor; apoi, ei le-au folosit ca hrană atunci când fiica poporului meu a ajuns să fie strivită (de foamete)! 11 Iahve Şi-a manifestat cu forţă toată mânia Lui şi a făcut să se simtă intens efectul ei! A aprins un foc în Sion. Acesta i-a consumat temeliile. 12 Regii pământului nu ar fi crezut şi niciunul dintre locuitorii lumii nu şi-ar fi imaginat că duşmanul şi inamicul (nostru) vor intra pe porţile Ierusalimului. 13 Acest lucru s-a întâmplat din cauza păcatelor profeţilor lui şi a nedreptăţilor preoţilor care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepţi. 14 Ei rătăcesc acum ca orbii pe străzi, fiind atât de murdari de sânge, încât nimeni nu are curajul să se atingă de hainele lor. 15 Ceilalţi strigă la ei: „Plecaţi, murdarilor! Plecaţi! Depărtaţi-vă! Nu ne atingeţi!” În timp ce fug şi rătăcesc printre celelalte naţiuni, acestea le spun: „Nu vor mai locui aici!” 16 Chiar Iahve i-a împrăştiat şi nu i-a mai protejat. Astfel, preoţilor nu li se mai arată respect, iar bătrânilor nu li se mai acordă cinste. 17 Ochii noştri au obosit aşteptând degeaba ajutorul. Am privit din turnurile noastre la un popor care nu ne putea scăpa (de dezastru). 18 Duşmanii ne urmăreau; şi astfel nu puteam ieşi în pieţe. Sfârşitul se apropia şi termenul expirase; pentru că ne venise sfârşitul. 19 Persecutorii noştri au fost mai rapizi decât vulturii care zboară pe cer. Ne-au urmărit pe munţi şi ne-au pândit în deşert. 20 Cel dedicat în slujba lui Iahve, care era suflarea vieţii noastre, a fost capturat în gropile lor. Despre el spuneam (altă dată): „Vom trăi la umbra lui printre celelalte naţiuni!” 21 „Fiica Edomului, bucură-te şi sari de veselie – tu care locuieşti în ţara Uţ! Dar să ştii că acea cupă va trece şi pe la tine. Te vei îmbăta (bând din ea) şi (apoi) te vei dezbrăca!” 22 „Fiica Sionului, pedeapsa ta s-a sfârşit. El nu îţi va mai prelungi exilul. Dar să ştii fiică a Edomului că El va pedepsi nedreptatea ta şi îţi va pune în evidenţă păcatele.”