1 Eu sunt bărbatul care a văzut suferinţa sub nuiaua mâniei Lui. 2 El m-a condus şi m-a făcut să merg prin întuneric, nu prin lumină! 3 Da, El Îşi îndreaptă toată ziua mâna împotriva mea! 4 Mi-a îmbătrânit atât corpul, cât şi pielea. Mi-a zdrobit oasele. 5 M-a asediat şi m-a înconjurat cu amărăciune şi cu dezastru. 6 M-a făcut să locuiesc în întuneric – asemănător celor care sunt morţi de mult timp. 7 M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa; şi m-a imobilizat în lanţuri grele. 8 Chiar şi atunci când strig şi plâng după ajutor, El îmi respinge rugăciunea. 9 Mi-a blocat drumurile cu pietre cioplite; şi mi-a făcut potecile greu accesibile. 10 A fost pentru mine ca un urs care stă la pândă şi ca un leu aflat într-un loc ascuns. 11 Mi-a deviat planurile, m-a sfâşiat şi m-a lăsat devastat. 12 Şi-a încordat arcul şi m-a făcut ţinta săgeţii Lui. 13 Mi-a străpuns inima cu săgeţi din tolba Lui. 14 Am ajuns de râsul tuturor celor din poporul meu. Toată ziua sunt ridiculizat în cântecele lor. 15 Mi-a dat din abundenţă ierburi amare şi m-a săturat cu pelin. 16 Mi-a zdrobit dinţii cu pietriş; şi m-a culcat în cenuşă. 17 Mi-a luat pacea; şi astfel am uitat ce înseamnă fericirea. 18 Am zis: „S-a dus energia mea de viaţă împreună cu tot ce speram de la Iahve!” 19 Îmi amintesc (permanent) de durerea şi de rătăcirea mea, de amărăciune şi de pelin. 20 Sufletul meu îşi aminteşte mereu de ele şi se întristează în mine. 21 Dar există în mintea mea ceva care mă face să mai sper: 22 Iahve încă Îşi mai manifestă bunătatea; şi mila Lui nu s-a epuizat. 23 Acestea se înnoiesc în fiecare dimineaţă! „Admir faptul că Tu eşti aşa mereu!” 24 Am zis sufletului meu: „Iahve este moştenirea mea. Acesta este motivul pentru care îmi ancorez speranţa în El!” 25 Iahve este bun cu cel care speră în El şi cu sufletul care Îl caută. 26 Este bine să aştepţi în tăcere intervenţia salvatoare a lui Iahve. 27 Este bine ca omul „să poarte un jug” în tinereţea lui. 28 Să stea singur şi să tacă, fiindcă Iahve l-a aşezat pe gâtul lui. 29 „Să îşi umple gura cu pământ” – având în vedere faptul că este posibil să mai existe speranţă (pentru el). 30 Să îşi expună obrazul celui care îl loveşte şi să se sature de insulte! 31 Fiindcă Iahve nu respinge pentru totdeauna. 32 Ci în acord cu marea Lui compasiune, când întristează pe cineva, Îşi manifestă din nou mila faţă de el. 33 Pentru că El nu necăjeşte şi nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor. 34 Când sunt călcaţi în picioare toţi prizonierii unei ţări, 35 când dreptatea umană este îndepărtată înaintea Celui Foarte Înalt, 36 când un om este nedreptăţit în cauza lui, oare nu vede Iahve? 37 Dacă Iahve nu a poruncit să se execute un anumit lucru, cine poate spune ceva care se şi întâmplă? 38 Oare nu din gura Celui Foarte Înalt vine atât dezastrul cât şi bunăstarea? 39 Atunci de ce protestează omul când este pedepsit pentru păcatele lui? 40 Să ne observăm comportamentul, să ni-l analizăm şi să ne întoarcem la Iahve. 41 „Să ne înălţăm inimile şi mâinile spre Dumnezeul din cer, spunând: 42 «Am păcătuit şi ne-am revoltat; iar Tu nu ai iertat (acest lucru)! 43 Te-ai acoperit cu mânie şi ne-ai urmărit; apoi ai omorât fără milă. 44 Te-ai înconjurat cu un nor, pentru ca nicio rugăciune să nu ajungă la Tine. 45 Ne-ai transformat în gunoi şi într-un lucru murdar în mijlocul popoarelor. 46 Toţi duşmanii noştri şi-au deschis larg gura împotriva noastră. 47 Am suportat teroarea, groapa, dezastrul şi distrugerea!»” 48 Din ochii mei se scurg cantităţi mari de lacrimi; pentru că fiica poporului meu a fost distrusă. 49 Ochii mi se vor topi continuu de lacrimi. Ei nu vor înceta deloc (să plângă), 50 până când Iahve din cer va privi şi va lua în considerare această situaţie. 51 Când le-am văzut pe toate fiicele oraşului meu, mi s-a întristat sufletul. 52 Cei care îmi erau duşmani fără motiv, m-au vânat ca pe o pasăre. 53 „Au încercat să îmi distrugă viaţa într-o groapă; şi au aruncat cu pietre în mine. 54 Apele s-au revărsat peste capul meu şi mi-am zis: «Sunt pierdut!» 55 Dar din adâncimile gropii am chemat numele Tău, Doamne. 56 Tu mi-ai auzit vocea: nu Îţi astupa urechea la strigătele mele după ajutor! 57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat şi mi-ai răspuns: «Nu te teme!» 58 Doamne, Tu ai apărat cauza sufletului meu şi mi-ai recuperat viaţa! 59 Tu ai văzut răul care mi s-a făcut! Judecă-mi cauza! 60 Ai văzut toată dorinţa lor de răzbunare şi planurile lor făcute împotriva mea. 61 Doamne, Tu le-ai auzit batjocurile şi tot ce au conceput ei împotriva mea. 62 Ai auzit atât şoaptele oponenţilor mei, cât şi comentariile lor negative îndreptate înspre mine toată ziua. 63 Priveşte! Atunci când stau jos sau sunt pe picioare, ei mă ridiculizează în cântecele lor! 64 Doamne, recompensează-i în acord cu faptele făcute de mâinile lor! 65 Pune un voal peste inimile lor şi fă să fie blestemul Tău peste ei! 66 Doamne, urmăreşte-i în timp ce Îţi manifeşti mânia Ta; şi distruge-i de sub cer!”