1 Cum a acoperit-o Iahve pe fiica Sionului cu norul mâniei Lui! A aruncat măreţia lui Israel din cer pe pământ. În ziua mâniei Lui, nu Şi-a mai amintit de acel loc (de pe pământ) unde Îşi ţinea picioarele. 2 Iahve a spulberat fără milă toate locuinţele lui Iacov. În marea Lui supărare, a dărâmat fortăreţele fiicei lui Iuda. El a aruncat la pământ, într-o stare ridicolă, atât regatul cât şi pe conducătorii lui. 3 În mânia Lui intensă, a retezat întreaga forţă a lui Israel. La apropierea duşmanului, Şi-a retras dreapta care îl proteja. El a ars (totul) în Iacov, ca o mare flacără care consumă orice lucru în jurul ei. 4 Şi-a încordat arcul ca un duşman şi Şi-a pregătit dreapta (de acţiune). A distrus tot ce era plăcut privirilor. Şi-a revărsat mânia ca un foc peste teritoriul locuit de fiica Sionului. 5 Iahve a ajuns asemenea unui duşman: l-a pulverizat pe Israel! I-a spulberat toate palatele şi i-a distrus fortăreţele. S-au înmulţit bocetele şi lamentările în mijlocul (teritoriilor) fiicei lui Iuda. 6 Şi-a devastat locul sfânt ca pe o grădină. Şi-a distrus locul Lui de întâlnire (cu oamenii). Iahve a făcut ca în Sion să fie uitate sărbătorile şi Sabatele. În marea Lui indignare, i-a îndepărtat (din funcţie) atât pe rege, cât şi pe preot. 7 Iahve a refuzat să îşi mai recunoască altarul şi Şi-a abandonat locul prezenţei Lui în mijlocul poporului. A predat duşmanului zidurile palatelor lui. Ei au strigat în casa lui Iahve ca într-o zi de sărbătoare. 8 Iahve a decis să distrugă zidul fiicei Sionului. El a conceput o unitate de măsură şi nu Şi-a retras mâna de la distrugere. A făcut să plângă atât zidul, cât şi întăritura lui. Astfel, ele suferă (acum) împreună. 9 Porţile ei au fost îngropate în pământ; iar zăvoarele i-au fost rupte şi distruse. Regele şi conducătorii ei sunt exilaţi printre celelalte naţiuni. Legea (mozaică) nu mai există; iar profeţii ei nu mai primesc nicio viziune de la Iahve. 10 Bătrânii fiicei Sionului stau pe pământ tăcuţi. Şi-au presărat ţărână deasupra capului şi s-au îmbrăcat cu („haine” făcute din) saci. Fecioarele Ierusalimului îşi lasă capul aplecat în pământ. 11 Ochii mei sunt epuizaţi de atâta plâns şi fierb organele în mine. Mi se varsă ficatul pe pământ pentru că fiica poporului meu este zdrobită. Pe străzile oraşului stau leşinaţi atât copiii (mai mari), cât şi cei alăptaţi. 12 Ei spun mamelor: „Unde este pâinea şi vinul?” Apoi cad leşinaţi ca nişte răniţi pe drumurile oraşului, murind la pieptul mamelor lor! 13 „Cum să te încurajez? Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te compar şi cum oare aş putea să îţi alin durerea, fiică fecioară a Sionului? Rana ta este mare – asemănătoare dimensiunii mării! Cine te va putea vindeca? 14 Profeţii tăi au avut pentru tine viziuni false şi înşelătoare. Nu ţi-au evidenţiat păcatele ca să te scape astfel de captivitate. Ei ţi-au spus oracole false şi înşelătoare. 15 Toţi trecătorii bat din palme înaintea ta. Ei fluieră şi dau din cap în faţa fiicei Ierusalimului, zicând: «Acesta este oraşul care se numea imaginea perfectă a frumuseţii şi bucuria întregului pământ?!» 16 Toţi duşmanii tăi îşi deschid larg gura împotriva ta. Fluieră, îşi freacă (cu mânie) dinţii şi spun: «L-am înghiţit! Da, aceasta este ziua pe care am aşteptat-o! Acum o trăim!»” 17 „Iahve a pus în aplicare ce planificase. El a făcut ca lucrurile să se întâmple conform poruncii pe care o rostise încă din zilele străvechi. Te-a distrus fără milă. A făcut din tine bucuria duşmanilor tăi şi le-a mărit forţa. 18 O, zid al fiicei Sionului, strigă-L pe Iahve! Lasă-ţi lacrimile să curgă la fel ca un râu, atât ziua cât şi noaptea! Să nu îţi permiţi nicio pauză! Fiică, ochii tăi să nu aibă odihnă! 19 Ridică-te! Plângi în noapte, la începutul serviciilor patrulelor! Revarsă-ţi inima, asemenea apei, înaintea lui Iahve! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi, care sunt leşinaţi de foame la capătul fiecărei străzi!” 20 „Priveşte, Doamne; şi vezi ce se întâmplă! Cui i-ai mai făcut Tu aşa? Unde s-a mai întâmplat ca femeile să îşi mănânce copiii pe care i-au purtat în uter şi pe care apoi (după naştere) i-au dezmierdat?! Când au mai fost omorâţi preoţii şi profeţii în Locul sfânt al Dumnezeului lor?! 21 Băieţii şi bătrânii zac împreună doborâţi la pământ pe străzi. Fecioarele şi tinerii mei au căzut învinşi de sabie. I-ai omorât în ziua mâniei Tale şi i-ai înjunghiat fără milă! 22 Ai chemat teroarea peste mine din toate părţile – ca la o zi de sărbătoare! În ziua manifestării mâniei lui Iahve, nimeni nu a scăpat şi nici nu a supravieţuit! Duşmanul a distrus pe aceia pe care îi îngrijisem şi îi crescusem.”