Lamentările lui Ieremia
1
1 Vai cât de singur stă oraşul care era cândva plin de oameni! A ajuns ca o văduvă – tocmai el care era mare între naţiunile lumii! Cel care era prinţul (stăpân al) teritoriilor, a devenit un sclav!
2 Acum plânge profund întristat în noapte; şi îi curg lacrimile pe obraz. Dintre toţi aceia care îl iubeau, nu mai există niciunul care să îl aline. Toţi prietenii l-au trădat şi i-au devenit duşmani.
3 După multă oprimare şi muncă forţată, Iuda s-a dus în captivitate. Locuieşte printre celelalte naţiuni ale lumii şi nu găseşte un loc de odihnă. Toţi persecutorii l-au ajuns chiar în cele mai dificile momente ale lui.
4 Drumurile Sionului jelesc; pentru că nimeni (dintre vechii lui locuitori) nu mai vine la sărbători. Toate porţile îi sunt distruse; iar preoţii lui oftează. Fecioarele îi sunt mâhnite; şi el personal este plin de regrete profunde.
5 Duşmanii au devenit stăpâni (peste el) şi profită de ce i-ar fi fost lui benefic. S-a întâmplat aşa pentru că Iahve l-a făcut (pe „Iuda”) să sufere din cauza marelui număr de nedreptăţi pe care le-a comis. Copiii lui au mers în exil, captivi înaintea duşmanului.
6 Fiica Sionului şi-a pierdut toată frumuseţea! Prinţii ei au ajuns ca cerbii care nu găsesc păşune şi care merg fără forţă înaintea celui care îi urmăreşte (să îi omoare).
7 În zilele necazului şi ale rătăcirii lui, Ierusalimul îşi aminteşte de toate bogăţiile pe care le-a avut în trecut. Când poporul lui a fost învins de inamic, nimeni nu a venit în ajutor! Duşmanii l-au privit şi au găsit motiv să râdă de el din cauza prăbuşirii lui.
8 Ierusalimul a păcătuit mult; şi din această cauză a ajuns murdar. Toţi aceia care-l apreciau, acum îl desconsideră; pentru că i-au văzut aspectele ruşinoase. El însuşi oftează şi se uită în altă parte.
9 Marginea robei lui era murdară; şi nu s-a gândit la sfârşitul lui. A avut o cădere inexplicabilă; şi nu a fost nimeni să îl consoleze. „Doamne, remarcă durerea mea; pentru că duşmanul a triumfat!
10 Acesta a acaparat toate bogăţiile (noastre). În plus, (poporul) a văzut celelalte naţiuni intrând în locul (sfânt) de închinare, deşi Tu le porunciseşi să nu intre în adunarea Ta.
11 Toţi oamenii din popor oftează şi caută mâncare. Ei şi-au dat bogăţiile în schimbul mâncării, ca să îşi salveze viaţa. Priveşte, Doamne, şi observă cât sunt de desconsiderat!”
12 „Oare acest lucru nu înseamnă nimic pentru voi, toţi aceia care treceţi pe lângă mine? Priviţi şi observaţi dacă există vreo durere asemănătoare cu aceasta, pe care Iahve m-a făcut să o suport în ziua mâniei Lui intense!
13 El a trimis din înălţimi un foc care mi-a ajuns până în oase. A întins o plasă sub picioarele mele şi m-a răsturnat. M-a golit de orice energie şi m-a extenuat în tot timpul zilei.
14 Nedreptăţile mele au fost împletite de mâna Lui şi prinse într-un jug. Ele apasă pe gâtul meu şi îmi distrug forţa. Iahve m-a predat duşmanilor, fiindu-mi imposibil să mă pot opune.
15 El i-a ridiculizat pe toţi eroii din mijlocul (poporului) meu; şi a chemat o armată împotriva mea, ca să îmi strivească tinerii. A călcat-o pe fiica fecioară a lui Iuda ca pe struguri într-un teasc.
16 Acestea sunt motivele pentru care plâng; iar ochii îmi sunt plini de lacrimi, pentru că Cel care mă încuraja, S-a îndepărtat de mine – tocmai El, Cel care îmi revigora viaţa. Fiii mei sunt îngroziţi pentru că duşmanul a învins.”
17 Sionul îşi întinde mâinile după ajutor, dar nu există nimeni care să îl consoleze. Iahve a poruncit pentru Iacov ca vecinii lui să îi fie duşmani; iar Ierusalimul a ajuns ca ceva murdar printre ei.
18 Consider că Iahve este corect (în tot ce a făcut), pentru că m-am revoltat împotriva poruncii Lui. „Vă rog să mă ascultaţi – toate popoarele! Priviţi la durerea mea! Fecioarele şi tinerii mei au mers în captivitate!
19 Mi-am chemat aliaţii, dar ei m-au trădat. Preoţii şi bătrânii mei au murit în oraş căutând mâncare ca să mai poată supravieţui!”
20 „Priveşte, Doamne, cât sunt de distrus! Îmi fierb organele în mine şi inima mi se zbate în interiorul meu; pentru că am fost foarte revoltat! În exterior, sabia m-a lăsat fără copii; iar în casă, ea acţionează ca moartea.
21 Oamenii m-au auzit oftând; dar nimeni nu m-a consolat. Toţi duşmanii mei au auzit despre nenorocirea mea; şi s-au bucurat de tot ce Tu ai făcut. Dar fă să vină ziua pe care ai anunţat-o Tu; pentru ca şi ei să ajungă ca mine!
22 Să se întâmple ca toată răutatea lor să vină înaintea Ta; şi comportă-te cu ei la fel cum te-ai purtat cu mine din cauza tuturor nedreptăţilor mele. Pentru că suspinele mele sunt multe, iar inima îmi este epuizată!”