1 În a şaptea lună, în timp ce israelienii erau deja în oraşele lor, poporul s-a strâns ca un singur om la Ierusalim. 2 Iosua – fiul lui Ioţadac – şi rudele lui care erau dintre preoţi, împreună cu Zerub-Babel – fiul lui Şealtiel – şi rudele lui, au început să refacă altarul Dumnezeului lui Israel. Ei au procedat astfel ca să aducă pe el arderile integrale – aşa cum este scris în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. 3 Au reconstruit altarul pe temeliile lui, deşi le-a fost frică de popoarele din acel teritoriu; şi au oferit pe el arderile integrale închinate lui Iahve – atât pe cele de dimineaţă, cât şi pe cele de seară. 4 Apoi au celebrat Sărbătoarea Corturilor – exact cum este scris – şi au adus în fiecare zi (a sărbătorii) arderi integrale – conform numărului lor stabilit pentru fiecare zi. 5 Apoi au oferit arderile integrale continue, sacrificiile pentru fiecare lună nouă, sacrificiile pentru toate sărbătorile dedicate lui Iahve, ca şi pe cele oferite lui Iahve ca dar benevol. 6 Au început să aducă lui Iahve arderile integrale din prima zi a lunii a şaptea, în timp ce templul lui Iahve încă nu era construit. 7 Le-au dat argint cioplitorilor în piatră şi tâmplarilor. Ei le-au dat sidonienilor şi tirienilor mâncare, băutură şi ulei – ca să aducă lemn de cedru pe mare, din Liban până la Iafo – conform aprobării pe care le-a dat-o Cirus, regele Persiei. 8 În al doilea an de la sosirea lor la „casa lui Dumnezeu” – în Ierusalim – în a doua lună, Zerub-Babel – fiul lui Şealtiel –, Iosua – fiul lui Ioţadac – împreună cu restul fraţilor lor – preoţii, leviţii şi toţi cei care s-au întors din captivitate la Ierusalim – au început lucrul; şi i-au desemnat pe leviţii care aveau vârsta de cel puţin douăzeci de ani, să supravegheze lucrarea de la casa lui Iahve. 9 Iosua, împreună cu fiii şi cu rudele lui, ajutat de Cadmiel împreună cu fiii lui (urmaşi ai lui Hodavia) şi de urmaşii lui Henadad împreună cu fiii şi cu rudele lor – leviţii –, au venit toţi ca să îi supravegheze pe cei care lucrau la casa lui Dumnezeu. 10 Atunci când constructorii au pus temeliile casei lui Iahve, preoţii, îmbrăcaţi în hainele lor speciale, erau pregătiţi să Îl laude pe Iahve cu goarne; iar leviţii – urmaşii lui Asaf – cântau folosind cinele – conform îndrumărilor lui David, (fostul) rege al poporului Israel. 11 Ei au început să Îl laude pe Iahve şi să Îi mulţumească, zicând în cântecul lor: „El este bun! Bunătatea Lui durează pentru eternitate faţă de Israel!” Şi tot poporul şi-a manifestat bucuria strigând cu mare intensitate. Ei L-au lăudat pe Iahve pentru că fuseseră puse temeliile casei Lui. 12 Mulţi dintre preoţi, dintre leviţi şi dintre conducătorii de familii mai bătrâni – care văzuseră prima casă pe temeliile ei – plângeau în hohote asistând la construirea noii case. În acest timp, mulţi alţii strigau de bucurie. 13 Vocea oamenilor din popor care strigau de bucurie nu se putea distinge de aceea a celor care plângeau – pentru că poporul striga de bucurie atât de tare, încât aceste sunete (amestecate) se auzeau la mare distanţă.