1 Astfel, regele şi Haman au venit să stea din nou la masă împreună cu regina Estera. 2 În timp ce beau vin, regele a întrebat-o pe Estera şi în a doua zi: „Care îţi este dorinţa, regină Estera? Îţi va fi respectată! Oricare îţi este cererea – chiar dacă ai dori jumătate din imperiu –, ţi se va aproba!” 3 Regina Estera a răspuns astfel: „Dacă am găsit bunăvoinţă din partea ta – rege – şi dacă regele consideră că este bine, salvează-mi viaţa! Aceasta este dorinţa mea. În acelaşi timp doresc să salvezi şi poporul din care provin; 4 pentru că atât eu cât şi poporul meu am fost trădaţi ca să fim distruşi, omorâţi şi exterminaţi. Dacă am fi fost vânduţi ca sclavi şi ca sclave, aş fi tăcut – pentru că acest lucru nu ar fi meritat atenţia regelui!” 5 Atunci regele Ahaşveroş a întrebat-o pe regina Estera: „Cine şi unde este acela care a planificat să facă acest lucru?” 6 Estera a răspuns: „Opresorul şi duşmanul este Haman, acest criminal!” Atunci Haman a rămas şocat în faţa regelui şi a reginei. 7 Plin de mânie, regele şi-a lăsat paharul de vin şi a ieşit în grădina palatului. Dar Haman a rămas să pledeze pentru viaţa lui înaintea reginei Estera – pentru că înţelesese că regele deja decisese omorârea lui. 8 Când s-a întors regele din grădina palatului în sala de mese, l-a găsit pe Haman stând (aplecat) pe patul pe care stătea Estera. Atunci regele a zis: „Cum?! Vrei să o mai şi convingi pe regină (să nu fi omorât) chiar la mine în palat, în prezenţa mea?” Imediat după ce regele a spus aceste cuvinte, i-au şi acoperit faţa lui Haman. 9 Harbona – unul dintre eunucii care îi slujeau regelui – a zis: „Să ştiţi că există deja spânzurătoarea înaltă de cincizeci de coţi, pe care o făcuse Haman pentru Mardoheu care vorbise pentru binele regelui. Ea este instalată în curtea casei lui Haman.” Regele a zis: „Spânzuraţi-l pe ea!” 10 Ei l-au spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea instalată chiar de el pentru Mardoheu; şi astfel a încetat mânia regelui.