1 În acea zi, regele Ahaşveroş i-a dat reginei Estera proprietatea lui Haman – opresorul iudeilor; iar Mardoheu a ajuns în faţa regelui, pentru că Estera îi spusese că ei erau rude. 2 Regele şi-a scos de pe deget inelul cu sigiliul imperial – pe care îl luase înapoi de la Haman – şi i l-a dat lui Mardoheu. Iar Estera l-a desemnat pe Mardoheu stăpân al proprietăţii lui Haman. 3 Apoi Estera s-a dus din nou în faţa regelui şi i-a vorbit. A căzut la picioarele lui, a plâns şi a implorat mila lui, ca să oprească răul produs de agaghitul Haman şi de planul acestuia pentru iudei. 4 Regele i-a întins Esterei sceptrul lui de aur. Estera s-a ridicat şi a stat în faţa regelui. 5 Atunci ea a zis: „Dacă regele consideră că este bine, dacă am acceptare din partea lui şi dacă ce propun eu i se pare acceptabil regelui iar eu sunt agreată de el, doresc să fie scris un decret care să anuleze scrisorile concepute de agaghitul Haman – fiul lui Hamedata – care fuseseră scrise ca să îi extermine pe iudeii din toate provinciile regelui. 6 Cum aş putea să văd eu dezastrul care va veni împotriva poporul meu şi cum aş putea să asist la distrugerea lui?” 7 Regele Ahaşveroş a vorbit atunci atât reginei Estera cât şi iudeului Mardoheu, zicând: „Vedeţi că i-am dat Esterei proprietatea lui Haman; iar el a fost executat pe acea spânzurătoare, pentru că a complotat împotriva iudeilor. 8 Acum scrieţi-le iudeilor aşa cum vă place – în numele regelui – şi puneţi sigiliul cu inelul regelui; pentru că o scrisoare care a fost scrisă în numele regelui şi sigilată cu inelul lui, nu poate fi anulată.” 9 Atunci au fost chemaţi scribii regelui – în a treia lună, adică în luna Sivan, în a douăzeci şi treia zi – şi a fost scrisă fiecare poruncă a lui Mardoheu, atât pentru iudei, cât şi pentru conducătorii autoritari din imperiu, pentru guvernatori şi pentru conducătorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii care formau teritoriul din India până în Cuş. S-a scris fiecărei provincii folosind literele alfabetului ei şi fiecărui popor în limba lui. Iudeilor li s-a scris folosind literele alfabetului lor şi limba lor. 10 Mardoheu a scris în numele regelui Ahaşveroş, apoi a sigilat cu inelul regelui şi a trimis scrisorile prin curieri călare. Ei au folosit armăsari crescuţi în herghelia imperială. 11 Conform acestui decret, regele acorda iudeilor din fiecare oraş dreptul de a se aduna şi de a-şi apăra viaţa. Ei aveau şi dreptul de a distruge, de a omorî şi de a extermina orice armată, orice popor sau provincie care ar atenta la viaţa lor, a copiilor şi a femeilor lor, intenţionând să le acapareze averile. 12 Acest lucru trebuia să se întâmple în toate provinciile regelui Ahaşveroş, într-o singură zi; şi aceea a fost a treisprezecea zi din a douăsprezecea lună, adică luna Adar. 13 A fost trimisă câte o copie a acestei scrisorii cu valoare de lege în fiecare provincie. Astfel, toate popoarele au fost anunţate că iudeii sunt pregătiţi ca în acea zi să se răzbune pe duşmanii lor. 14 Curierii care călăreau pe armăsarii regelui, au plecat foarte repede, respectând astfel porunca regelui. Decretul a fost anunţat şi în fortăreaţa Susei. 15 Mardoheu a plecat din prezenţa regelui purtând o haină imperială colorată cu alb şi cu albastru, având pe cap o coroană mare de aur şi o robă făcută din in subţire şi din material textil roşiatic. Oamenii din oraşul Susa strigau de bucurie. 16 Pentru iudei nu era decât fericire şi bucurie, veselie şi onoare. 17 În fiecare provincie şi în fiecare oraş unde ajungea decretul regelui, era bucurie şi veselie printre iudei. Se organizau banchete şi se declarau zile de sărbătoare. Atunci, mulţi oameni care aparţineau altor popoare ale imperiului, au devenit israelieni; pentru că le era frică de iudei.