1 În a douăsprezecea lună, adică în luna Adar, în a treisprezecea zi a lunii, când ar fi trebuit să se pună în aplicare porunca şi decretul regelui – chiar în ziua în care duşmanii iudeilor aşteptau momentul să îi extermine – situaţia s-a schimbat. Astfel, iudeii i-au dominat ei pe aceia care îi urau. 2 Iudeii s-au adunat în oraşele lor din toate provinciile regelui Ahaşveroş, ca să se răzbune pe cei care intenţionau să le facă rău. Nimeni nu li s-a putut opune, pentru că frica de iudei domina toate popoarele. 3 Toţi conducătorii provinciilor, şefii lor autoritari, guvernatorii şi slujitorii regelui îi susţineau pe iudei – pentru că le era frică de Mardoheu. 4 Astfel, Mardoheu ajunsese renumit la palatul regelui şi beneficia de faimă prin toate provinciile – pentru că el era un bărbat a cărui influenţă creştea tot mai mult. 5 Iudeii au lovit cu tăişul sabiei pe toţi duşmanii lor. I-au înjunghiat, i-au distrus şi au făcut tot ce au dorit acelora care îi urâseră. 6 În fortăreaţa Susei, iudeii au omorât şi au distrus cinci sute de oameni. 7 Printre cei omorâţi (de iudei), erau: Parşandata, Dalfon, Aspata, 8 Porata, Adalia, Aridata, 9 Parmaşta, Arisai, Aridai şi Vaizata. 10 I-au omorât şi pe cei zece fii ai lui Haman – fiul lui Hamedata – opresorul iudeilor – dar nu au devastat deloc averile lor. 11 În acea zi, numărul celor omorâţi în fortăreaţa Susei a fost cunoscut de rege. 12 Atunci regele i-a zis reginei Estera: „În fortăreaţa Susei, iudeii au omorât şi au distrus cinci sute de oameni şi pe cei zece fii ai lui Haman. Oare ce vor fi făcut în celelalte provincii? Dacă mai ai vreo dorinţă, ea îţi va fi respectată. Dacă mai ai vreo cerere, ţi se va aproba!” 13 Estera a zis: „Dacă regele consideră că este bine, să se permită iudeilor să facă şi mâine ce au făcut astăzi! Să se dea un decret la Susa. El să prevadă ca cei zece fii ai lui Haman să fie spânzuraţi pe lemn!” 14 Regele a răspuns: „Aşa să se facă! Să se dea un decret la Susa. El să permită iudeilor să îi spânzure pe cei zece fii ai lui Haman!” 15 Iudeii s-au adunat în Susa; şi în a paisprezecea zi a lunii Adar, au omorât în Susa încă trei sute de oameni. Dar nu le-au devastat averile. 16 Restul iudeilor din provinciile regelui s-au adunat şi ei ca să îşi apere vieţile; şi şi-au câştigat astfel odihna, scăpând de duşmanii lor. Au omorât şaptezeci şi cinci de mii dintre cei care îi urau; dar nu au atacat averile lor. 17 Aşa s-a întâmplat în a treisprezecea zi a lunii Adar; iar în a paisprezecea zi, s-au odihnit şi au făcut din ea o zi de banchet şi de bucurie. 18 Iudeii din Susa s-au adunat atât în a treisprezecea zi a lunii, cât şi în a paisprezecea; iar în a cincisprezecea zi s-au odihnit. Şi au făcut din ea o zi de banchet şi de bucurie. 19 Astfel se explică de ce iudeii de la sate au făcut din a paisprezecea zi a lunii Adar o zi de bucurie, de banchet şi de sărbătoare în care prietenii îşi trimit unii altora daruri. 20 Mardoheu a scris aceste lucruri şi a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile regelui Ahaşveroş – atât celor care erau aproape cât şi celor de departe – 21 ca să îi provoace să sărbătorească în fiecare an a paisprezecea zi a lunii Adar şi a cincisprezecea zi a aceleiaşi luni. 22 El erau celebrate ca zilele în care iudeii au scăpat de duşmanii lor şi ca lună în care întristarea lor s-a transformat în bucurie, iar bocetul lor s-a schimbat în fericire. I-a încurajat să facă din ele zile de banchet şi de bucurie; şi să trimită daruri de mâncare atât prietenilor cât şi celor săraci. 23 Iudeii au acceptat ce începuseră deja să facă; şi au procedat exact cum le scrisese Mardoheu. 24 Agaghitul Haman – fiul lui Hamedata – care fusese opresorul tuturor iudeilor, planificase exterminarea iudeilor, aruncând „Purul” – adică trăgând la sorţi – pentru ca ei să fie striviţi şi distruşi. 25 Dar regele a fost informat despre acest plan şi a poruncit în scris ca lucrurile rele intenţionate de Haman împotriva iudeilor să se întoarcă împotriva capului lui. Şi astfel, regele a decis ca Haman să fie spânzurat pe lemn: atât el, cât şi fiii lui. 26 Aşa se explică de ce au numit aceste zile „Purim” – provenind din cuvântul „Pur”. Astfel, din cauza celor scrise în acea scrisoare, din cauza celor văzute şi luând în considerare ce li s-a întâmplat, 27 iudeii au decis atât pentru ei cât şi pentru urmaşii lor şi pentru toţi cei care li se vor adăuga, să nu înceteze sărbătorirea acestor două zile – în fiecare an – aşa cum spunea scrisoarea, la data stabilită. 28 Fiecare generaţie, fiecare clan din fiecare provincie şi din fiecare oraş, trebuia să comemoreze aceste zile şi să le celebreze. Nu s-a acceptat ca zilele de sărbătoare numite „Purim” să fie desfiinţate vreodată din poporul iudeilor; iar comemorarea lor nu trebuia să înceteze printre urmaşii lor. 29 Regina Estera – fiica lui Abihail – şi iudeul Mardoheu au scris cu toată autoritatea ca să susţină această a doua scrisoare care se referea la „Purim”. 30 Mardoheu a trimis scrisori tuturor iudeilor care erau în cele o sută douăzeci şi şapte de provincii imperiale guvernate de Ahaşveroş. Ele conţineau cuvinte de pace care asigurau protecţia (iudeilor), 31 pentru a facilita sărbătorirea acestor zile de „Purim” la data stabilită, aşa cum ceruse iudeul Mardoheu şi regina Estera. Această decizie era în acord şi cu dorinţa lor, atât pentru ei cât şi pentru urmaşii lor. Decizia cuprindea în acelaşi timp reglementări cu privire la post şi pentru bocet. 32 Porunca Esterei a susţinut aceste reglementări cu ocazia „Purimului” şi a fost scrisă într-o carte.