1 Acestea sunt numele israelienilor care au venit în Egipt împreună cu Iacov, fiecare având familia (şi descendenţii) lui: 2 Ruben, Simeon, Levi şi Iuda, 3 Isahar, Zabulon şi Beniamin, 4 Dan şi Neftali, Gad şi Aşer. 5 Toţi urmaşii lui Iacov erau şaptezeci de persoane. Iosif deja era (atunci) în Egipt. 6 După un timp, Iosif a murit. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu toţi ceilalţi fraţi ai lui şi cu toată acea generaţie (de evrei). 7 Israelienii (rămaşi) s-au înmulţit foarte mult. Au devenit atât de numeroşi şi de dominanţi (prin numărul lor), încât ţara (Egipt) s-a umplut cu ei. 8 În Egipt a devenit conducător un nou faraon, care nu îl cunoscuse (personal) pe Iosif. 9 Atunci el a zis poporului lui: „Constat că poporul israelienilor este prea mare şi ne domină ca număr de persoane. 10 Haideţi să ne comportăm cu foarte mare abilitate faţă de ei. Altfel, se vor înmulţi (şi mai mult); şi dacă se va întâmpla să fim în război (cu alt popor), este posibil să se alieze cu duşmanii noştri, să lupte împotriva noastră şi (apoi) să fugă din ţară!” 11 Atunci au desemnat pentru ei pe nişte supraveghetori de sclavi, ca să îi exploateze (excesiv) cerându-le să care mari greutăţi. Aşa au construit oraşele Pitom şi Ramses, care au fost folosite ca hambare ale faraonului. 12 Dar cu cât erau mai exploataţi, cu atât ei se înmulţeau şi se dispersau mai mult printre egipteni. Ei au ajuns să le fie frică de israelieni. 13 Atunci i-au obligat (pe evrei) să presteze o muncă foarte extenuantă. 14 Le-au făcut viaţa amară, pretinzându-le să muncească intens la prepararea liantului folosit în construcţii, la fabricarea cărămizilor şi la executarea diverselor munci agricole. De fiecare dată când le dădeau israelienilor anumite sarcini, egiptenii erau foarte duri cu ei. 15 Regele Egiptului le-a vorbit moaşelor evreilor care se numeau Şifra şi Pua, zicându-le: 16 „Când vă veţi face serviciul de moaşe faţă de femeile evreilor şi veţi vedea că sunt pe scaunul de naştere, dacă acel copil care se va naşte va fi băiat, să îl omorâţi; iar dacă va fi fată, să o lăsaţi să trăiască!” 17 Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu şi nu au procedat cum le-a ordonat monarhul Egiptului; ci au lăsat să trăiască şi băieţii. 18 Atunci regele Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a întrebat: „De ce aţi făcut acest lucru şi i-aţi lăsat (şi) pe băieţi să trăiască?” 19 Moaşele au răspuns faraonului: „S-a întâmplat aşa pentru că femeile evreilor nu se comportă (la naşterea copilului) ca cele egiptene; ci ele sunt (mai) viguroase şi nasc înainte ca moaşa să ajungă la ele!” 20 Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor, iar poporul s-a înmulţit şi a devenit o forţă. 21 Pentru că moaşele s-au temut de Dumnezeu, El le-a ajutat pe fiecare dintre ele să îşi înfiinţeze o familie. 22 Apoi faraonul a ordonat întregului lui popor: „Să aruncaţi în Nil orice băiat care se va naşte în poporul evreilor! Doar pe fete să le lăsaţi să trăiască!”