1 Întreaga adunare a israelienilor a plecat de la Elim şi a ajuns în deşertul Sin care este între Elim şi Sinai. Acea deplasare a fost făcută în a cincisprezecea zi din a doua lună după ieşirea (evreilor) de pe teritoriul Egiptului. 2 În acel deşert, întreaga adunare a protestat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron. 3 Israelienii le-au zis: „O, mai bine am fi fost omorâţi de mâna lui Iahve pe teritoriul Egiptului! Acolo stăteam lângă oalele noastre în care aveam carne; şi mâncam pâine din abundenţă. Ne-aţi adus aici, în acest deşert, ca să moară de foame toată această mulţime de oameni!” 4 Atunci Iahve i-a zis lui Moise: „Voi face să plouă pâine din cer. Va fi necesar ca poporul să meargă zilnic şi să îşi adune pâine numai pentru o zi. Astfel îi voi testa, ca să văd dacă vor trăi respectând legea Mea sau dacă o vor ignora. 5 În a şasea zi, să reţină o cantitate dublă faţă de aceea adunată în fiecare dintre celelalte (cinci) zile.” 6 Moise şi Aaron le-au zis tuturor israelienilor: „În această seară veţi şti că Iahve (este Cel care) v-a scos din Egipt. 7 Mâine dimineaţă veţi vedea gloria lui Iahve; pentru că El a auzit protestele voastre împotriva Lui. Şi oare cine suntem noi, ca să vă suportăm aceste critici îndreptate împotriva noastră?” 8 Moise a mai zis: „Veţi şti că a acţionat Iahve, când veţi vedea cum vă va da seara carne, iar dimineaţa vă va oferi pâine din abundenţă! Noi nu suntem nimic în comparaţie cu Iahve care v-a auzit lamentările îndreptate împotriva Lui! Protestele voastre nu sunt formulate (doar) împotriva noastră, ci (în primul rând) împotriva lui Iahve!” 9 Apoi Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a israelienilor: «Apropiaţi-vă de Iahve; pentru că El a auzit protestele voastre!»” 10 În timp ce Aaron vorbea întregii adunări, ei au privit spre deşert. Atunci a fost vizibilă gloria lui Iahve în (acel) nor. 11 Iahve i-a vorbit lui Moise astfel: 12 „Am auzit plângerea israelienilor. Acum spune-le: «Între cele două seri veţi avea carne; iar dimineaţa veţi avea şi pâine din abundenţă. Atunci veţi şti că Eu sunt Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve!»” 13 În acea seară, au venit nişte prepeliţe care au acoperit tabăra. Dimineaţa, în jurul taberei era un strat de rouă. 14 Când a dispărut roua, pe suprafaţa deşertului au rămas nişte boabe mici ca de gheaţă. 15 Când le-au văzut, israelienii nu au ştiut ce sunt; şi-au zis unii altora: „Oare ce sunt acestea?” Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care v-a dat-o Iahve ca să o mâncaţi. 16 Iahve a poruncit ca fiecare om să adune cât îi trebuie pentru hrană. Această cantitate va fi de un omer pentru fiecare persoană, conform numărului celor din cortul fiecăruia. Să adunaţi această cantitate pentru fiecare persoană din cortul vostru.” 17 Israelienii au procedat astfel: unii au adunat mai mult, iar alţii mai puţin. 18 După ce au măsurat cu omerul, au constatat că celui care adunase mai mult, nu i-a rămas în plus; iar cel care a adunase mai puţin, nu avea lipsă. Fiecare om a avut din ce adunase conform nevoilor lui. 19 Moise le spusese să nu lase nimic din ce adunaseră (într-o zi); pentru că nu trebuia să rămână până dimineaţa. 20 Dar ei nu l-au ascultat. Astfel, unii au păstrat o parte (din acele bobiţe) până dimineaţa. Dar ce lăsaseră (în acea noapte), a făcut viermi şi a mirosit foarte urât. Atunci Moise s-a supărat pe ei. 21 În fiecare dimineaţă, israelienii adunau exact cât aveau nevoie. Atunci când soarele încălzea pământul, acea (materie pentru) pâine se topea. 22 În a şasea zi, ei au adunat dublu: doi omeri pentru fiecare persoană. Toţi conducătorii adunării au venit la Moise şi l-au anunţat despre acest lucru. 23 Atunci el le-a zis: „Iahve a poruncit astfel: «Mâine este o zi de odihnă – un Sabat sfânt pentru El. Să coaceţi ce aveţi de copt şi să fierbeţi ce aveţi de fiert; iar tot ce vă rămâne (după ce veţi mânca), să păstraţi până dimineaţa.»” 24 Ei au păstrat acea mâncare aşa cum a poruncit Moise. Şi au constatat că ea nu a mai mirosit urât şi nu a mai făcut viermi. 25 Moise le-a zis: „Mâncaţi-o azi; pentru că acum este Sabatul lui Iahve; astăzi nu veţi găsi pâine pe câmp. 26 Să adunaţi (această pâine) şase zile; dar să ştiţi că în a şaptea, care este o zi de odihnă, ea nu va fi!” 27 Totuşi, unii oameni din popor au plecat să adune pâine şi în a şaptea zi… Dar nu au găsit nimic! 28 Iahve i-a zis lui Moise: „Până când veţi refuza să respectaţi poruncile şi legile Mele? 29 Ştiţi că Iahve v-a dat Sabatul; şi astfel, în a şasea zi vă dă hrană pentru două zile. În a şaptea zi, orice om să rămână acolo unde este. Atunci, niciunul dintre voi să nu iasă din perimetrul locuinţei lui.” 30 Poporul s-a odihnit în a şaptea zi. 31 Urmaşii lui Israel a numit acea pâine venită din cer, „mană”. Ea era albă, asemănătoare seminţei de coriandru, şi avea gust de turtă cu miere. 32 Moise le-a zis: „Aceasta este porunca lui Iahve: «Puneţi separat un omer cu mană. El să fie păstrat pentru toate generaţiile; pentru ca urmaşii voştri să vadă pâinea cu care v-am hrănit în deşert, când v-am scos de pe teritoriul Egiptului!»” 33 Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas şi pune în el mana dintr-un omer plin. Acest vas să fie păstrat înaintea lui Iahve, pentru urmaşii voştri.” 34 Aaron l-a pus (apoi, mai târziu) în faţa (tablelor) Declaraţiei (lui Dumnezeu) ca să fie păstrat acolo, exact cum îi poruncise Iahve lui Moise. 35 Israelienii au mâncat mană patruzeci de ani, până au ajuns într-o ţară locuită. Ei s-au hrănit mâncând mană până au ajuns la marginea Canaanului. 36 (Un omer este a zecea parte dintr-o efă.)