1 Atunci Moise şi israelienii au cântat acest cântec lui Iahve: „Voi cânta lui Iahve; pentru că Şi-a demonstrat gloria, aruncând cu mare forţă în mare atât pe cal, cât şi pe călăreţ. 2 Iahve este forţa de care beneficiez şi tema cântecului meu. El a devenit salvarea mea! Acesta este Dumnezeul meu pe care Îl voi lăuda. El este Dumnezeul tatălui meu; şi pe El Îl voi glorifica. 3 Dumnezeu(l nostru) este un mare învingător în războaie; numele Lui este Iahve. 4 El a aruncat în mare carele faraonului şi armata lui. Comandanţii faimoşi ai (armatei) lui s-au înecat în Marea Roşie! 5 I-au acoperit apele adânci. S-au prăbuşit în adânc ca o piatră. 6 Doamne, dreapta Ta are o excepţională forţă. Această dreaptă a Ta, Doamne, i-a distrus pe duşmani. 7 Ai culcat la pământ pe duşmani cu faima maiestăţii Tale; şi Ţi-ai declanşat mânia care i-a consumat (arzând) ca pe nişte paie. 8 La suflarea nărilor Tale, s-au adunat apele. Cantităţi mari de ape s-au ridicat ca un zid. Apele de la mare adâncime s-au închegat în mijlocul mării. 9 Duşmanul îşi zicea: «Îi voi urmări şi îi voi ajunge. Voi împărţi prada; îmi voi satisface dorinţa cu privire la ei. Îmi voi scoate sabia; şi mă va ajuta mâna mea să devin stăpânul lor.» 10 Dar când Tu ai acţionat cu suflarea Ta, i-a acoperit marea! S-au dus ca plumbul în partea cea mai adâncă a apelor. 11 Care dintre (celelalte) zei(tăţi ale celorlalte popoare) este ca Tine, Doamne? Cine este atât de glorios ca Tine în sfinţenie? Şi cine (mai) impune (ca Tine) respectul prin faimoasele minuni (deja) făcute? 12 Ţi-ai întins mâna dreaptă; şi (atunci) i-a înghiţit pământul. 13 Prin bunătatea Ta, Ţi-ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat. Prin acţiunile Tale, Tu l-ai ghidat spre sfântul loc de odihnă. 14 Popoarele vor începe să tremure când vor auzi (ce s-a întâmplat). Locuitorii Filistiei se vor cutremura. 15 Conducătorii Edomului se vor teme. Vor fi afectaţi de tremur toţi conducătorii Moabului. Toţi locuitorii Canaanului se vor topi de frică. 16 Va veni teroarea împotriva lor şi vor fi speriaţi. Din cauza faimei braţului Tău, vor sta muţi ca o piatră până va trece poporul Tău, Iahve; până va ajunge dincolo de ei poporul pe care l-ai câştigat. 17 Tu îl vei aduce şi îl vei planta pe muntele moştenirii Tale. Acela este teritoriul pe care Tu, Iahve, Ţi l-ai pregătit ca locuinţă; şi el va fi locul pe care mâinile Tale, Stăpâne, l-au făcut. 18 Iahve va guverna pentru totdeauna!” 19 Când caii, carele şi călăreţii faraonului au intrat în mare, Iahve a adus înapoi apele mării peste ei. Dar israelienii au mers prin mare ca pe (un) pământ uscat! 20 Apoi profetesa Miriam care era sora lui Aaron, a luat în mână o tamburină; şi toate femeile au venit după ea având tamburine în mâini şi dansând. 21 Miriam le zicea în versurile cântecului ei: „Cântaţi lui Iahve, pentru că Şi-a demonstrat gloria! I-a aruncat cu forţă în mare pe cal şi pe călăreţ!” 22 Apoi Moise a condus pe Israel plecând de lângă Marea Roşie; şi au călătorit împreună prin deşertul Şur. Au mers trei zile prin deşert fără să găsească apă. 23 Apoi au ajuns într-un loc unde era apă; dar nu au putut să o bea, pentru că era amară. Acest fapt explică de ce au numit acea zonă Mara. 24 Poporul a plâns, zicând lui Moise: „Ce vom bea?” 25 El a strigat spre Iahve care i-a arătat o bucată de lemn. Moise a aruncat lemnul în apă; şi atunci aceasta s-a făcut dulce. Acolo, Iahve le-a dat (evreilor) legi şi porunci; şi i-a testat. 26 El le-a zis: „Dacă veţi asculta cu atenţie de ce vă spune Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve, dacă veţi face ce spune El că este corect, dacă veţi lua în considerare poruncile Lui şi veţi respecta toate legile Lui, nu voi aduce împotriva voastră niciuna dintre bolile pe care le-am trimis împotriva egiptenilor. Eu sunt Iahve, Cel care vă vindecă!” 27 Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare şi şaptezeci de palmieri. Ei şi-au stabilit tabăra acolo, lângă ape.