1 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: 2 „Spune-le israelienilor să se întoarcă şi să îşi stabilească tabăra lângă Pi-Hahirot, între Migdol şi mare, vizavi de Baal-Ţefon. Să vă organizaţi tabăra lângă mare, în faţa acestei localităţi. 3 Faraonul va zice despre israelieni: «Rătăcesc fără niciun scop prin zonă; şi deşertul i-a prins în capcana lui.» 4 Eu voi împietri inima faraonului. Atunci el îi va urmări. Dar din tot ce se va întâmpla cu faraonul şi cu armata lui, Eu voi obţine glorie. Şi egiptenii vor recunoaşte astfel că Eu sunt Iahve!” Evreii au făcut exact cum li se spusese. 5 Când a fost anunţat regele egiptean că poporul (evreu) a fugit, faraonul şi slujitorii lui s-au răzgândit cu privire la israelieni. Atunci au zis: „Cum am acceptat noi să îl lăsăm pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?” 6 Faraon şi-a pregătit carul şi a plecat împreună cu armata lui. 7 A luat cele şase sute de care speciale (de luptă) şi toate celelalte care ale Egiptului. Fiecare corp de armată avea comandantul lui. 8 Iahve a împietrit inima faraonului, regele Egiptului. Şi astfel, acesta a început să îi urmărească pe israelieni. În acest timp, israelienii îşi continuau curajoşi deplasarea. 9 Egiptenii i-au urmărit împreună cu toţi caii şi cu toate carele faraonului care formau armata acestuia. I-au ajuns tocmai când îşi stabiliseră tabăra aproape de mare, lângă Pi-Hahirot, în dreptul localităţii Baal-Ţefon. 10 Faraonul se apropia. Israelienii au privit (înapoi) şi văzut că egiptenii veneau în forţă spre ei. Atunci le-a fost frică şi au început să strige spre Iahve. 11 Apoi i-au zis lui Moise: „De ce ne-ai adus să murim în deşert? Oare nu (mai) erau (suficiente) morminte în Egipt? Ce ne-ai făcut după ce ne-ai scos din această ţară? 12 Nu îţi (aminteşti cum) spuneam noi când încă eram în Egipt să ne laşi să lucrăm (ca sclavi) pentru egipteni? Ar fi fost mult mai bine pentru noi să fim sclavii egiptenilor decât să murim în deşert!” 13 Dar Moise a zis poporului: „Curaj! Staţi pe loc; şi veţi vedea eliberarea pe care v-o va oferi astăzi Iahve; pentru că pe aceşti egipteni care au venit acum până aici, nu îi veţi mai vedea niciodată! 14 Iahve se va lupta pentru voi. Trebuie doar să tăceţi!” 15 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „De ce strigi (disperat) spre Mine? Spune poporului să meargă înainte. 16 Să îţi ridici toiagul şi să îţi întinzi mâna cu el spre mare. Atunci apele ei se vor despărţi; şi israelienii vor trece prin mijlocul mării ca pe un teren (care a fost mereu) fără apă. 17 Apoi voi împietri inimile egiptenilor care vor veni după ei. Şi astfel voi obţine glorie din tot ce se va întâmpla cu faraonul şi cu întreaga lui armată formată din care şi din călăreţi. 18 Egiptenii Mă vor glorifica atunci când vor vedea ce se va întâmpla cu faraonul lor şi cu armata lui formată din care şi din călăreţi; şi (cei care vor rămâne în ţară,) vor recunoaşte că Eu sunt Iahve.” 19 Îngerul lui Iahve care mergea înaintea taberei lui Israel, şi-a schimbat locul şi a stat în spatele israelienilor. Astfel, stâlpul de nor şi-a schimbat locul; şi a trecut din faţă, în spatele lor. 20 El s-a aşezat între tabăra egiptenilor şi tabăra lui Israel. Noaptea, norul era întunecos pe o parte şi luminos pe cealaltă. Astfel, în timpul nopţii, cele două tabere nu s-au apropiat una de cealaltă. 21 Apoi Moise şi-a întins mâna spre mare. Iahve a făcut să vină un mare vânt dinspre Est. El a suflat pe mare; şi astfel, apele acesteia s-au despărţit, făcând o zonă uscată din aceea care fusese acoperită iniţial de apele mării. 22 Israelienii au trecut prin mijlocul mării ca pe un teren (care ar fi fost) permanent uscat. Apele se făcuseră (ca un) zid în dreapta şi în stânga lor. 23 Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii faraonului, toate carele şi toţi călăreţii lui au intrat după ei în mare. 24 Spre dimineaţă, privind din stâlpul de foc şi din acel nor spre armata egiptenilor, Iahve a produs dezordine între cei care o formau. 25 El a făcut să le iasă roţile de la care. Atunci egiptenii au constatat că deplasarea devenise dificilă. Ei au zis: „Să renunţăm la urmărirea lui Israel şi să fugim înapoi; pentru că Iahve se luptă pentru ei împotriva Egiptului!” 26 Atunci Iahve i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre mare; şi apele vor veni înapoi peste egipteni, peste carele şi peste călăreţii lor!” 27 Moise şi-a întins mâna spre mare; şi până dimineaţa, marea şi-a revenit la starea ei iniţială. În timp ce egiptenii fugeau de apele ei care reveneau, Iahve i-a aruncat cu forţă în mijlocul mării. 28 Apele care s-au întors, au acoperit carele, călăreţii şi toată armata faraonului care venise după israelieni în mijlocul mării. Nici măcar unul nu a supravieţuit! 29 Dar israelienii au mers prin mijlocul mării ca pe un teren permanent uscat, în timp ce apele se făcuseră zid în dreapta şi în stânga lor. 30 Aşa l-a salvat Iahve pe Israel în acea zi de egipteni. Israelienii i-au văzut pe egipteni zăcând morţi pe malul mării… 31 Ei au văzut cât de spectaculos acţionase Iahve împotriva egiptenilor. Atunci poporul s-a temut de Iahve şi a crezut în El şi în sclavul Său numit Moise.