1 Iahve i-a zis lui Moise: 2 „Să pui separat pentru Mine pe orice prim-născut de sex masculin care aparţine israelienilor. Ce va concepe uterul pentru prima dată, atât între oameni cât şi între animale, este al Meu.” 3 Moise a zis poporului: „Amintiţi-vă de această zi în care aţi ieşit din Egipt, din casa în care aţi fost sclavi. Să comemoraţi faptul că Iahve v-a scos de acolo în forţă cu mâna Lui; şi să nu consumaţi pâine făcută cu drojdie. 4 Astăzi ieşiţi (din Egipt) în luna Abib. 5 Iahve vă va duce în teritoriul canaaniţilor, al hitiţilor, al amoriţilor, al hiviţilor şi al iebusiţilor. Aceea este ţara despre care El a promis cu jurământ părinţilor voştri că v-o va da. Ea este o ţară în care curge lapte şi miere. Atunci (când veţi ajunge în ea) să respectaţi sărbătoarea (anual) în această lună. 6 Şapte zile să mâncaţi turte; şi în a şaptea dintre ele să aveţi o sărbătoare în cinstea lui Iahve. 7 În timp ce şapte zile veţi mânca turte, să nu existe pâine crescută cu drojdie şi nici acest ferment pe tot teritoriul unde vei locui. 8 Fiecare să spună copilului lui în acea zi: «Aceasta este o amintire despre ce a făcut Iahve pentru mine când am plecat din Egipt.» 9 Să fie pentru voi ca un semn pe mână şi ca o evidenţă împotriva uitării (pusă) pe frunte. Vă cer să procedaţi aşa având în vedere că trebuie ca legea lui Iahve să fie pe buzele voastre; pentru că Iahve v-a scos din Egipt acţionând în forţă (pentru voi) cu mâna Lui. 10 Să respectaţi această poruncă în fiecare an, la data când este stabilit să fie pusă în aplicare. 11 Iahve vă va duce în teritoriile canaaniţilor, aşa cum a jurat părinţilor voştri; şi vă va da ţara acestora. 12 Atunci să puneţi separat pentru Iahve pe toţi aceia care vor fi concepuţi pentru prima dată în uter. Toţi primii născuţi care vor fi masculi fătaţi de vitele voastre, să fie ai lui Iahve. 13 Dar orice prim-născut al măgăriţei, să îl răscumpăraţi sacrificând o oaie în locul lui. Dacă nu îl răscumpăraţi, să îi rupeţi gâtul. Să răscumpăraţi şi pe fiecare prim-născut dintre fiii voştri. 14 Atunci când urmaşii voştri vă vor întreba: «Ce înseamnă acest ritual?», să le răspundeţi: «Iahve, acţionând în forţă cu mâna Lui, ne-a scos din Egipt unde am locuit ca sclavi. 15 Când faraonul s-a ambiţionat şi nu ne-a permis să plecăm, Iahve a omorât pe toţi care erau primii născuţi (în orice familie) din ţara Egiptului – de la primul născut al omului până la primul născut al animalelor. Având în vedere acest fapt, noi oferim ca sacrificiu lui Iahve ce naşte pentru prima dată fiecare animal; şi răscumpărăm pe primii născuţi dintre copiii noştri. 16 Pentru că Iahve ne-a scos din Egipt acţionând în forţă cu mâna Lui, acest ritual este pentru noi ca un semn pe mână şi ca ceva pus pe frunte (care aminteşte acel eveniment).»” 17 Când faraonul a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i-a ghidat (pe evrei) să meargă prin ţara filistenilor. Deşi acel drum era mai scurt, Dumnezeu a procedat astfel cu ei, pentru că Îşi zisese: „Este posibil ca poporul să încerce să evite un potenţial război (cu filistenii); şi astfel se poate întoarce în Egipt.” 18 Aşa se explică de ce Dumnezeu a condus poporul spre Marea Roşie pe drumul care ocolea acea zonă şi care avea traseul prin deşert. Israelienii au plecat din teritoriul Egiptului pregătiţi pentru război. 19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif care îi pusese pe israelieni să jure zicând: „Când Dumnezeu va interveni în favoarea voastră, să luaţi (şi) oasele mele de aici.” 20 Ei au plecat mergând spre Sucot; şi şi-au stabilit tabăra în zona Etam, la marginea deşertului. 21 Iahve a mers pe drum ca un ghid înaintea lor, conducându-i printr-un stâlp de nor ziua şi printr-un stâlp de foc care le oferea lumină noaptea. Astfel au putut călători atât ziua, cât şi noaptea. 22 Nu se depărta din faţa poporului nici stâlpul de nor din timpul zilei şi nici stâlpul de foc din timpul nopţii.