1 Iahve le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului, zicând: 2 „Această lună să fie pentru voi prima dintre luni; ea va fi prima lună din an. 3 Spune întregii adunări a lui Israel ca în ziua a zecea a acestei luni, să ia un miel pentru fiecare familie; să fie un miel pentru fiecare casă. 4 Dacă o familie este prea mică pentru (a mânca) un miel, va trebui să îl împartă cu vecinul lor cel mai apropiat, conform numărului persoanelor. Să împărţiţi mielul în funcţie de cât mănâncă fiecare om din el. 5 Mielul vostru să fie de (aproximativ) un an şi să nu aibă defecte. Puteţi folosi un miel sau un ied. 6 Să-l ţineţi până în a paisprezecea zi a lunii. Apoi, întreaga adunare să îl înjunghie între cele două seri. 7 Să ia din sângele lui şi să ungă cele două tocuri laterale şi pragul de sus al uşilor caselor în care vor fi când îl vor mânca. 8 Să mănânce mielul (toţi) în aceeaşi noapte. El să fie fript la foc; iar când îl veţi consuma, să mâncaţi (şi) turte făcute fără drojdie împreună cu plante amare. 9 Să nu îl mâncaţi crud sau fiert în apă, ci fript la foc – atât capul şi picioarele, cât şi organele lui. 10 Să nu lăsaţi nimic din el până dimineaţă. Orice va rămâne din acel miel până dimineaţa, să fie ars. 11 Când îl veţi mânca, să fiţi echipaţi (de plecare), să aveţi sandalele în picioare şi toiagul în mână. Să vă grăbiţi când îl veţi mânca; pentru că acesta este mielul care va reprezenta Paştele lui Iahve. 12 Eu voi trece prin ţara Egiptului în acea noapte. Şi voi omorî pe toţi prim-născuţii din Egipt: atât ai oamenilor, cât şi ai animalelor; şi astfel voi pune în aplicare sentinţa (Mea) împotriva tuturor zeilor Egiptului. Eu sunt Iahve. 13 Sângele de pe casele în care locuiţi, va fi un semn (distinctiv) pentru voi. Când Eu voi vedea sângele, vă voi ocoli; şi nu vă va afecta dezastrul cu care voi lovi ţara Egiptului. 14 Aceasta va fi pentru voi o zi de care vă veţi aminti: să o comemoraţi desemnând-o ca sărbătoare în cinstea lui Iahve. Să practicaţi această comemorare în fiecare generaţie, respectând-o ca pe o sărbătoare care trebuie făcută mereu (în fiecare an). 15 Timp de şapte zile să mâncaţi turte făcute fără drojdie. Începând cu prima zi a acelei săptămâni, să scoateţi coca făcută cu drojdie din casele voastre; pentru că oricine mănâncă pâine crescută (sub acţiunea drojdiei) din prima şi până în a şaptea zi, va fi distrus în (poporul) Israel. 16 În prima zi (a acestei săptămâni) să aveţi o adunare sfântă; iar în a şaptea zi să aveţi încă o adunare sfântă. Exceptând activitatea de pregătire a mâncării pentru fiecare, în acele zile să nu faceţi nici vreo altă muncă. 17 Să respectaţi Sărbătoarea Turtelor în acea zi în care voi scoate clanurile voastre din ţara Egiptului. Să sărbătoriţi evenimentul din această zi în toate generaţiile. Aceasta este pentru voi o poruncă pe care trebuie să o respectaţi mereu. 18 Începând din seara zilei care va fi a paisprezecea din această lună şi până în a douăzeci şi una seară, să mâncaţi turte făcute fără drojdie. 19 Timp de şapte zile să nu existe drojdie în casele voastre; pentru că oricine mănâncă ceva făcut cu drojdie, va fi eliminat din adunarea lui Israel, indiferent că este străin sau locuitor permanent al ţării. 20 Să nu mâncaţi nimic crescut sub acţiunea fermenţilor. În toate locuinţele voastre să se mănânce numai turte făcute fără drojdie.” 21 Moise a convocat adunarea bătrânilor consilieri ai lui Israel; şi le-a zis: „Duceţi-vă şi alegeţi miei pentru clanurile voastre, ca să fie înjunghiat mielul de Paşte. 22 Să luaţi o legătură de tulpini de isop, să o înmuiaţi în sângele (mielului) care va fi pus într-un vas; şi să ungeţi cu el pragul de sus şi cele două tocuri laterale ale (uşii) casei voastre. Până dimineaţa, nimeni să nu iasă din casă trecând dincolo de uşa ei. 23 Iahve va trece (prin ţară) ca să îi lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cele două tocuri, Iahve va trece pe lângă acea uşă; şi astfel nu va permite distrugătorului să intre în casele voastre şi să vă omoare (primul născut). 24 Să faceţi ce vă spun acum. Aceasta este o poruncă a cărei cerinţă trebuie respectată mereu. Ea este valabilă atât pentru voi, cât şi pentru urmaşii voştri. 25 Când veţi ajunge în ţara pe care v-o va da Iahve aşa cum a promis, să faceţi ce vă cere această poruncă. 26 Atunci când copiii voştri vă vor întreba: «Ce înseamnă acest lucru?», 27 voi să le răspundeţi: «Sacrificăm (acest animal) în cinstea lui Iahve. Se numeşte Paşte (adică trecerea pe lângă…); pentru că El a trecut (atunci) pe lângă casele noastre când eram în Egipt. Şi în timp ce (Iahve) i-a lovit pe egipteni, familiile noastre au scăpat.»” Poporul s-a aplecat (până) la pământ şi s-a închinat. 28 Apoi israelienii au plecat şi au făcut aşa cum poruncise Iahve lui Moise şi lui Aaron. 29 La mijlocul nopţii, Iahve „a lovit” toţi prim-născuţii din ţara Egiptului, de la primul născut al faraonului care stătea pe tronul lui, până la primul născut al celui din închisoare şi al tuturor vitelor. 30 Atunci când faraonul, slujitorii lui şi toţi egiptenii s-au trezit în acea noapte, au fost mari ţipete în Egipt; pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort… 31 În aceeaşi noapte, el i-a chemat pe Moise şi pe Aaron; şi le-a zis: „Plecaţi! Ieşiţi repede dintre oamenii poporului meu, atât voi cât şi toţi ceilalţi israelieni. Duceţi-vă şi închinaţi-vă lui Iahve, aşa cum aţi zis. 32 Luaţi-vă turmele şi cirezile, exact cum aţi cerut. Plecaţi şi binecuvântaţi-mă!” 33 Egiptenii grăbeau poporul (evreu), intenţionând să îl scoată cât mai repede din ţară. Ei îşi ziceau: „Altfel, vom muri toţi!” 34 Poporul şi-a luat coca necrescută, împreună cu vasele în care o frământau. Le-au înfăşurat în haine şi le-au pus pe umeri. 35 Israelienii au făcut exact cum le-a spus Moise: au cerut egiptenilor atât lucruri de argint şi de aur, cât şi îmbrăcăminte. 36 Iahve a făcut ca egiptenii să fie binevoitori cu poporul; iar aceştia le-au dat (evreilor) tot ce au cerut. Şi astfel, (evreii) i-au prădat pe egipteni. 37 Israelienii au călătorit pe jos, deplasându-se din Ramses spre Sucot. Erau şase sute de mii de bărbaţi care mergeau pe jos, fără să fie număraţi şi copiii lor. 38 Împreună cu ei a mai plecat o mulţime diversificată de oameni, căreia i s-au adăugat foarte multe cirezi şi turme. 39 Au făcut turte din coca pe care o aduseseră din Egipt. Acea cocă nu avusese timp să crească; pentru că atunci când au fost goniţi, nu au mai putut să îşi ia provizii. 40 Israelienii au stat în Egipt patru sute treizeci de ani. 41 La sfârşitul celor patru sute treizeci de ani, chiar în acea zi, toate clanurile lui Iahve au ieşit de pe teritoriul Egiptului. 42 Pentru că în acea noapte Iahve „a vegheat” ca să îi scoată din ţara Egiptului, toţi israelienii şi toţi urmaşii lor trebuie să stea treji (când o celebrează) în cinstea Lui! 43 Iahve a vorbit lui Moise şi lui Aaron, zicându-le: „Aceasta este porunca referitoare la Paşte: niciun străin să nu mănânce (din) mielul pascal. 44 Dar orice sclav cumpărat poate mânca din el după ce a fost circumcis. 45 Pelerinul sau servitorul plătit, să nu mănânce din miel. 46 El să fie mâncat într-o singură casă. Deci să nu scoateţi carnea din casa în care va fi mâncat mielul; şi să nu sfărâmaţi niciunul dintre oasele lui. 47 Întreaga adunare a (poporu)lui Israel să celebreze Paştele. 48 Dacă vreun străin, care locuieşte la tine, va dori să sărbătorească Paştele (în cinstea) lui Iahve, toţi bărbaţii din familia lui să fie circumcişi. Abia după circumcizie îşi poate permite să participe la sărbătoare. De atunci încolo, el va fi considerat aparţinător al acestui popor. Nimeni care nu este circumcis, să nu mănânce (din miel). 49 Va fi o singură lege atât pentru cel care se adaugă poporului (evreu), cât şi pentru străinul care locuieşte (temporar) între voi.” 50 Toţi israelienii au făcut exact cum poruncise Iahve lui Moise şi lui Aaron. 51 În acea zi, Iahve a scos toate clanurile israelienilor de pe teritoriul Egiptului.