1 Iahve îi zisese lui Moise: „Voi mai aduce încă un dezastru peste Faraon şi peste Egipt. Apoi el vă va permite să plecaţi de acolo. De fapt, atunci când vă va permite să plecaţi, vă va alunga definitiv. 2 Spune poporului ca orice om să ceară vecinului lui şi orice femeie să ceară vecinei ei lucruri de argint şi de aur.” 3 Iahve a făcut ca egiptenii să manifeste bunăvoinţă faţă de popor; iar Moise devenise o personalitate remarcabilă în Egipt. Aşa îl vedeau atât slujitorii faraonului, cât şi poporul egiptean. 4 Moise i-a mai zis faraonului: „Iahve îţi vorbeşte, zicând: «La mijlocul nopţii voi trece prin Egipt. 5 Toţi prim-născuţii din ţara Egiptului vor muri, începând cu primul-născut al faraonului care stă pe tron, continuând cu primul-născut al sclavei care macină cu râşniţa şi terminând cu toţi primii născuţi ai vitelor. 6 Apoi, în toată ţara Egiptului vor fi mari ţipete, aşa cum nu au mai fost niciodată şi cum nici nu vor mai fi. 7 Dar între israelieni, nici măcar un câine nu va lătra nici la animale şi nici la oameni – ca să ştiţi ce distincţie face Iahve între Egipt şi Israel. 8 Atunci toţi aceşti slujitori ai tăi vor veni la mine şi se vor apleca până la pământ înaintea mea, zicând: ‘Pleacă împreună cu tot poporul care te urmează!’ Apoi voi pleca!»” Moise a ieşit de la faraon plin de mânie… 9 Iahve îi spusese iniţial lui Moise: „Faraon nu te va asculta. Şi se va întâmpla aşa pentru ca să se înmulţească minunile Mele în ţara Egiptului.” 10 Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea faraonului; dar Iahve i-a împietrit inima şi nu a permis poporului să plece din ţara lui.