1 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Du-te la faraon; pentru că am împietrit atât inima lui, cât şi a slujitorilor lui. Procedând astfel, am decis ca să fac aceste minuni în mijlocul lor, 2 pentru ca voi să puteţi povesti copiilor şi nepoţilor voştri cât de sever i-am tratat pe egipteni şi ce minuni am făcut între ei. Iar voi veţi avea ocazia să ştiţi că Eu sunt Iahve.” 3 Moise şi Aaron s-au dus la faraon şi i-au zis: „(Dumne)zeul evreilor care se numeşte Iahve, îţi spune: «Până când vei refuza să te smereşti înaintea Mea? Permite poporului Meu să plece şi să Mi se închine. 4 Dacă nu îi vei permite să plece, voi aduce mâine lăcuste în ţara ta. 5 Ele vor acoperi teritoriul acesteia; şi nimeni nu va mai putea vedea pământul. Vor mânca ce v-a mai rămas după grindină: vor devora (frunzele de la) orice copac care creşte pe câmp. 6 Se vor umple cu ele palatele tale, casele slujitorilor tăi şi ale tuturor egiptenilor; va fi un fenomen pe care nici părinţii, nici părinţii părinţilor tăi nu l-au mai văzut de când sunt ei pe pământ şi până astăzi!»” Apoi ei s-au întors şi au plecat de la faraon. 7 Slujitorii faraonului i-au zis acestuia: „Până când va fi acest om o capcană pentru noi? Lasă poporul (lui) să plece şi să se închine (Dumne)zeului lor numit Iahve! Nici acum nu realizezi că se distruge Egiptul?” 8 Atunci Moise şi Aaron au fost aduşi la faraon. Acesta le-a zis: „Duceţi-vă şi închinaţi-vă (Dumne)zeului vostru numit Iahve! Totuşi, vreau să ştiu cine va merge!” 9 Moise i-a răspuns: „Vom merge împreună cu tinerii şi cu bătrânii, cu fiii noştri şi cu fiicele noastre, cu turmele şi cu cirezile noastre – pentru că urmează să celebrăm o sărbătoare în cinstea lui Iahve!” 10 El le-a zis: „Să fie Iahve cu voi exact cum vă voi lăsa eu să plecaţi însoţiţi de copiii voştri! Vă avertizez că ce intenţionaţi să faceţi, este ceva rău! 11 Nu, nu accept acest lucru! Sunt de acord să meargă să se închine lui Iahve doar bărbaţii voştri; pentru că, de fapt, aceasta a fost cererea voastră (iniţială)!” Astfel, ei au fost alungaţi din faţa faraonului. 12 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului; şi ea va fi invadată de lăcuste. Ele vor mânca orice plantă de pe teritoriul Egiptului: tot ce a mai rămas după dezastrul produs de grindină.” 13 Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului. Atunci Iahve a făcut să vină peste ţară vântul de la Est care a bătut tot timpul zilei şi al nopţii. Când s-a făcut dimineaţă, vântul de Est adusese lăcustele. 14 Acestea au venit în toată ţara Egiptului; şi s-au aşezat pe tot teritoriul ei. Era un roi de lăcuste atât de mare, încât nu a avut vreodată echivalent şi nici nu va mai avea. 15 Ele au acoperit întreg teritoriul ţării; şi astfel, tot pământul a devenit negru. Au mâncat toate plantele din ţară şi toate fructele pomilor care rămăseseră după dezastrul făcut de grindină. În toată ţara Egiptului nu a mai rămas nimic verde – nici între copaci şi nici între plantele de câmp. 16 Faraonul s-a grăbit să cheme pe Moise şi pe Aaron, cărora le-a zis: „Am păcătuit împotriva (Dumne)zeului vostru care se numeşte Iahve şi împotriva voastră. 17 Iartă-mi şi de această dată păcatul; şi roagă-te (Dumne)zeului vostru numit Iahve, cerându-i să îndepărteze de la mine această mortală calamitate!” 18 Ei au plecat de la faraon; şi Moise s-a rugat din nou lui Iahve. 19 Iahve a făcut să sufle cu mare intensitate – din direcţia Vest – un vânt care a luat lăcustele; şi astfel, ele au fost aruncate în Marea Roşie. Nu a mai rămas în Egipt nici măcar una. 20 Dar Iahve i-a împietrit inima faraonului; iar acesta nu le-a permis israelienilor să plece. 21 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer ca să se facă întuneric peste tot teritoriul Egiptului. Acest întuneric va fi atât de pronunţat, încât se va putea pipăi cu mâna!” 22 Moise şi-a întins mâna spre cer. Atunci s-a făcut un mare întuneric în toată ţara Egiptului. Acest întuneric a durat trei zile. 23 Oamenii nu se puteau vedea unii pe alţii; şi în timpul celor trei zile, nu s-au deplasat din locul în care erau. Dar toţi israelienii au avut lumină acolo unde locuiau. 24 Faraonul l-a chemat pe Moise; şi i-a zis: „Duceţi-vă şi închinaţi-vă lui Iahve. Copiii voştri pot merge împreună cu voi. Dar turmele şi cirezile voastre să rămână aici în ţară!” 25 Moise i-a răspuns: „Trebuie să ne permiţi să oferim (Dumne)zeului nostru numit Iahve animale arse integral. 26 Deci şi vitele noastre trebuie să meargă împreună cu noi! Nicio copită nu va rămâne; pentru că trebuie să alegem dintre ele pe acelea pe care le vom dedica în închinarea noastră înaintea (Dumne)zeului nostru numit Iahve. Nu ştim ce (animale) vom folosi pentru a ne închina lui Iahve decât atunci când vom ajunge acolo!” 27 Dar Iahve a împietrit inima faraonului; iar acesta nu a vrut să le permită (evreilor) să plece. 28 Apoi faraonul i-a zis: „Pleacă de la mine! Evită să îmi mai vezi faţa; pentru că în ziua în care mi-o vei (mai) vedea, vei muri!” 29 Moise i-a răspuns: „Să se întâmple exact cum ai zis! Nu îţi voi mai vedea faţa!”