7
Iahve i-a zis lui Moise: „Să ştii că te-am făcut ca Dumnezeu pentru faraon; iar fratele tău – Aaron – va fi «profetul» care îi va transmite ce zici tu. Să-i spui (astfel) tot ce ţi-am poruncit. Fratele tău – Aaron – să îi transmită faraonului (că trebuie) să îi lase pe israelieni să iasă din ţara lui. Dar Eu îi voi împietri inima faraonului; şi voi face astfel să se înmulţească minunile (Mele) în ţara Egiptului. Când faraonul va decide să nu te asculte, Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului şi voi scoate din această ţară clanurile israelienilor care formează poporul Meu. Voi acţiona astfel făcând judecăţi senzaţionale (împotriva Egiptului). Când Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului, egiptenii vor recunoaşte că Eu sunt Iahve; şi astfel îi voi scoate pe israelieni din mijlocul lor!” Moise şi Aaron au procedat cum li s-a spus, făcând exact cum le-a poruncit Iahve. Atunci când i-au vorbit faraonului, Moise avea optzeci de ani, iar Aaron avea optzeci şi trei de ani. Iahve a zis lui Moise şi lui Aaron: „Când va pretinde faraonul să faceţi o minune, atunci Moise să îi spună lui Aaron să ia toiagul şi să îl arunce înaintea (faraonu)lui; şi băţul se va transforma în şarpe.” 10 Moise şi Aaron s-au dus la faraon şi au făcut exact cum le-a poruncit Iahve. Aaron a aruncat toiagul înaintea faraonului şi înaintea slujitorilor lui; iar acesta s-a transformat într-un şarpe. 11 Atunci faraonul i-a chemat pe oamenii înţelepţi şi pe vrăjitorii Egiptului, care au făcut la fel prin vrăjitoriile lor. 12 Toţi şi-au aruncat beţele care s-au transformat în şerpi. Dar şarpele care fusese iniţial toiagul al lui Aaron, a înghiţit pe cei transformaţi din beţele lor. 13 Inima lui Faraon s-a împietrit; şi astfel nu i-a luat în considerare pe cei doi – exact cum spusese Iahve. 14 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Inima faraonului este împietrită; el nu acceptă să lase poporul să plece. 15 Du-te la faraon dimineaţa devreme, atunci când el merge la apă. Să te duci şi să stai pe malul râului, acolo unde îl vei întâlni. Ia în mână acel toiag care se transformase în şarpe. 16 Şi să îi spui astfel (faraonului): «Iahve, Cel care este (Dumne)zeul evreilor, m-a trimis să îţi cer să permiţi poporului să plece, ca să I se închine în deşert. Dar până acum ai refuzat. 17 Pentru că aceasta este decizia ta, Iahve îţi spune: ‘Vei cunoaşte că Eu sunt Iahve!’ Voi lovi apa din Nil cu toiagul din mâna mea; iar aceasta se va transforma în sânge. 18 Peştii din râu vor muri, râul va avea un miros urât, iar egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil.»” 19 Iahve i-a mai zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Ia-ţi acel toiag, întinde-ţi mâna peste apele Egiptului – atât peste râuri, canale şi iazuri, cât şi peste toate bălţile; şi acestea se vor transforma în sânge.» Va fi sânge în toată ţara Egiptului. El va exista chiar şi în vasele de lemn şi de piatră!” 20 Moise şi Aaron au făcut exact cum le-a poruncit Iahve. El a ridicat toiagul în prezenţa faraonului şi a slujitorilor lui. Apoi a lovit apa din râu; şi ea s-a transformat în sânge. 21 Atunci peştii din râu au murit. Râul avea un miros neplăcut. Astfel, egiptenii nu au mai putut să bea apă din el; şi a fost sânge în toată ţara Egiptului. 22 Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin metodele lor (oculte). Inima faraonului s-a împietrit (mai mult); şi nu i-a luat în considerare pe Aaron şi pe Moise – exact cum spusese Iahve. 23 Faraonul s-a întors (de la râul Nil) şi a intrat în palat fără să fi fost afectat în inima lui de ce se întâmplase. 24 Toţi egiptenii au săpat pe lângă Nil ca să găsească apă potabilă; pentru că nu puteau să bea apa râului. 25 Trecuseră şapte zile de când Iahve lovise Nilul.