1 Iahve i-a zis lui Moise: „Du-te la faraon şi spune-i: «Iahve îţi zice: ‘Permite poporului Meu să plece ca să Mi se închine. 2 Dacă nu îi vei permite să plece, voi lovi ţara cu broaşte. 3 Râul va fi plin de broaşte. Ele vor veni în palatul tău, în dormitorul tău şi chiar în patul tău. Vor intra în casele slujitorilor tăi, ale poporului tău, în cuptoare şi în vasele în care se frământă coca pentru pâine. 4 Broaştele se vor urca pe tine, pe poporul tău şi pe toţi slujitorii tăi!’»” 5 Iahve i-a mai zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron să îşi întindă mâna cu toiagul atât peste râuri, cât şi peste canale şi iazuri; pentru ca (astfel) broaştele să iasă (din ele) în ţara Egiptului.” 6 Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului; iar broaştele au ieşit şi au acoperit teritoriul Egiptului. 7 Dar vrăjitorii au procedat şi ei la fel prin metodele lor (oculte); şi au făcut să apară broaşte în Egipt. 8 Apoi faraonul i-a chemat pe Moise şi pe Aaron; şi le-a zis: „Rugaţi-vă lui Iahve să ia broaştele de la mine şi de la poporul meu; apoi voi lăsa poporul (evreu) să plece ca să îi ofere sacrificii din animale!” 9 Moise i-a răspuns faraonului: „Decide când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău. Astfel, broaştele vor fi luate de la tine şi din casele tale. Vor rămâne doar în Nil.” 10 El i-a zis: „Mâine!” Moise a răspuns: „Să fie aşa cum spui. Şi vei şti că nu este nimeni ca Dumnezeul nostru care se numeşte Iahve. 11 Broaştele nu te vor mai afecta şi nu vor mai fi în casele tale. Nu îi vor mai deranja nici pe slujitorii tăi şi nici pe oamenii din poporul tău. Vor rămâne doar în Nil.” 12 Moise şi Aaron au plecat de la faraon. Atunci Moise s-a rugat strigând spre Iahve cu privire la broaştele pe care El le adusese peste faraon. 13 Iahve a făcut aşa cum I-a cerut Moise. Atunci broaştele au murit în case, în curţi şi pe câmpuri. 14 Ei le-au adunat grămezi; şi toată ţara a fost afectată de mirosul lor neplăcut. 15 Când a văzut faraonul că i s-a oferit un timp de repaus, şi-a împietrit inima – exact cum spusese Iahve; şi nu i-a ascultat (pe Moise şi pe Aaron). 16 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Întinde-ţi toiagul şi loveşte praful pământului, pentru ca el să se transforme în ţânţari în tot teritoriul Egiptului.»” 17 Ei au făcut exact aşa: Aaron şi-a întins mâna cu acel toiag şi a lovit praful pământului. Atunci au venit ţânţari peste oameni şi peste animale. În tot Egiptul, praful pământului s-a transformat în ţânţari. 18 Vrăjitorii au încercat să facă şi ei ţânţari prin metodele lor (oculte), dar nu au (mai) reuşit. Ţânţarii erau peste tot: atât pe oameni, cât şi pe animale. 19 Atunci vrăjitorii i-au zis faraonului: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima faraonului s-a împietrit (mai mult); şi nu i-a luat în considerare – exact cum spusese Iahve. 20 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Scoală-te dimineaţă devreme, du-te înaintea faraonului, când el va merge la apă; şi spune-i: «Iahve îţi zice: ‘Permite poporului Meu să plece, ca să Mi se închine. 21 Dacă nu vei lăsa poporul Meu să plece, voi trimite roiuri de muşte. Ele vor veni peste tine, peste slujitorii tăi, peste poporul tău şi în casele tale. Atât casele egiptenilor, cât şi ţara în care locuiesc aceştia se vor umple de roiuri de muşte. 22 Dar în acea zi voi apăra zona Goşen unde locuieşte poporul Meu. Astfel, roiurile de muşte nu vor ajunge (şi) acolo. Şi voi proceda aşa ca să recunoşti că Eu sunt Iahve în această ţară! 23 Astfel, voi face o diferenţiere între poporul Meu şi poporul tău. Această minune ţi se va întâmpla mâine!’»” 24 Iahve a făcut exact cum zisese. Roiurile de muşte au venit în palatul faraonului şi în casele slujitorilor lui. Tot Egiptul a fost devastat din cauza muştelor. 25 Atunci Faraon i-a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Duceţi-vă şi oferiţi sacrificii din animale Dumnezeului vostru aici, în ţară!” 26 Moise i-a răspuns: „Nu este bine să procedăm astfel; pentru că sacrificiile din animale pe care le oferim Dumnezeul nostru care se numeşte Iahve, sunt considerate de către egipteni ca fiind ceva oribil. Dacă ne vor vedea egiptenii oferind (lui Iahve) aceste sacrificii din animale – faptă care pentru ei reprezintă ceva urât –, oare nu ne vor omorî cu pietre? 27 Trebuie să facem o călătorie de trei zile în deşert; şi acolo să oferim sacrificii din animale Dumnezeului nostru care se numeşte Iahve. Vrem să procedăm aşa cum ne-a poruncit El!” 28 Faraon a zis: „Vă voi permite să plecaţi ca să oferiţi în deşert sacrificii din animale Dumnezeului vostru care se numeşte Iahve; dar cu o condiţie: să nu vă depărtaţi prea mult de ţară. Acum, rugaţi-vă (lui Iahve) pentru mine!” 29 Moise i-a răspuns: „Imediat după ce plec de la tine, mă voi ruga lui Iahve, cerându-I ca mâine să îndepărteze roiurile de muşte de la faraon şi de la poporul lui. Dar să renunţe faraon la ipocrizie şi să lase poporul să plece ca să ofere lui Iahve sacrificii din animale!” 30 Moise a plecat de la faraon şi s-a rugat lui Iahve. 31 Iahve a făcut exact cum I-a cerut Moise: a îndepărtat roiurile de muşte de la faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul acestuia. Nu a mai rămas nici măcar una. 32 Dar şi de această dată, faraonul şi-a împietrit inima; şi nu a permis poporului să plece.