1 Pavel care este apostol – şi totuşi nu ca trimis din partea unui grup de oameni sau ca reprezentant al unui singur om, ci fiind delegat chiar de Isus Cristos şi de Dumnezeu-Tatăl care L-a înviat. 2 Împreună cu toţi fraţii care sunt cu mine, trimit această epistolă comunităţilor de creştini din Galatia. 3 Vă dorim har şi pace de la Dumnezeu – Tatăl nostru şi de la Stăpânul Isus Cristos. 4 El S-a oferit pe Sine (ca sacrificiu) pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din sistemul acestei epoci rele, conform dorinţei lui Dumnezeu – Tatăl nostru. 5 Lui să Îi fie acordată gloria pentru totdeauna! Amin! 6 Sunt surprins de faptul că atât de repede (aveţi tendinţa să) vă întoarceţi de la Cel care v-a chemat prin harul lui Cristos, îndreptându-vă (atenţia) spre o altă „Veste Bună”. 7 Nu vreau să spun că ar exista o altă Veste Bună; ci vorbesc doar despre acel mesaj derutant pe care vi-l prezintă unii în locul Veştii Bune a lui Cristos. 8 Dar, de fapt, oricine ar mai veni să vă prezinte o „veste bună” diferită de cea pe care deja v-am proclamat-o – indiferent că aceia am fi noi sau chiar un înger din cer – să fie condamnat! 9 Vă repet: dacă cineva vă aduce o „veste bună” diferită de cea pe care deja aţi primit-o, să fie condamnat! 10 Oare intenţionez eu să fiu aprobat de oameni, ori de Dumnezeu? Dacă aş încerca să fiu agreat de oameni, nu aş mai fi sclavul lui Cristos. 11 Fraţilor, doresc să ştiţi că Vestea Bună pe care v-am prezentat-o, nu este de origine umană. 12 De fapt, eu nu am preluat-o şi nici nu am învăţat-o de la vreun om; ci am primit-o de la Isus Cristos prin revelaţie. 13 Voi aţi fost informaţi despre felul în care trăiam eu când eram un adept al religiei iudaice. Ştiţi că am persecutat violent comunitatea (slujitorilor) lui Dumnezeu; şi aveam intenţia să o distrug. 14 În ce priveşte religia iudeilor, eu progresasem atât de mult în devotamentul pentru tradiţiile strămoşilor mei, încât devenisem superior multor colegi care aveau aceeaşi vârstă ca mine. 15 Dar a venit o vreme când Dumnezeu m-a chemat prin harul Său. De fapt, chiar înainte să fi fost născut, El mă alesese 16 ca să predic naţiunilor (lumii); şi astfel, să Îl reveleze pe Fiul Său prin mine. Când a venit acel timp, nu m-am dus să mă consult cu nimeni 17 şi nici nu am plecat la Ierusalim să discut cu cei care fuseseră (desemnaţi) ca apostoli înaintea mea. Ci am mers în Arabia, de unde m-am întors în Damasc. 18 Apoi, după trei ani m-am dus la Ierusalim, unde l-am vizitat pe Chifa; şi am rămas la el cincisprezece zile. 19 Dar în acest timp, nu m-am întâlnit cu niciunul dintre (ceilalţi) apostoli, cu excepţia lui Iacov – fratele Stăpânului (nostru). 20 Vă asigur în faţa lui Dumnezeu că nu vă mint! 21 Apoi am plecat în teritoriile Siriei şi ale Ciliciei. 22 Dar pentru comunităţile din Iudeea care sunt în Cristos, eu eram o persoană încă necunoscută. 23 Ei doar auziseră (pe unii) oameni spunând: „Cel care ne persecuta la început, predică acum exact despre credinţa pe care încercase să o distrugă!” 24 Şi astfel, ei Îl glorificau pe Dumnezeu când auzeau ce se vorbea despre mine.