1 O, galateni nechibzuiţi! Mă întreb cine este acela care a reuşit să producă faţă de voi efectul unui vrăjitor… Pentru că (se poate presupune că aşa) aţi ajuns să renunţaţi la acea imagine care Îl prezenta pe Isus crucificat. 2 Doresc să îmi răspundeţi la o singură întrebare: În ce mod aţi primit voi Spiritul (Sfânt) – făcând faptele pretinse de lege(a mozaică), ori crezând (mesajul Veştii Bune)? 3 Sunteţi chiar atât de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Spiritul Sfânt, doriţi acum să vă finalizaţi drumul prin efortul naturii voastre umane păcătoase? 4 Să înţeleg că aţi suferit (adversităţile) degeaba? – dacă în mod real a fost degeaba! 5 Oare Cel care vă oferă Spiritul Său şi care face minuni între voi, vă recompensează astfel pentru că v-aţi conformat cerinţelor legii (mozaice), sau pentru că aţi crezut când vi s-a predicat (Vestea Bună)? 6 Priviţi la Avraam: despre el se spune că „a crezut în Dumnezeu; şi astfel a fost considerat corect (în relaţia lui cu Dumnezeu).”. 7 Să înţelegeţi şi voi că descendenţii lui Avraam sunt aceia care au credinţă! 8 Anticipând faptul că Dumnezeu urma să considere corecte (şi acceptabile) prin credinţa lor (şi) pe celelalte naţiuni ale lumii, Scriptura prezintă această Veste Bună pe care El a oferit-o lui Avraam: „Toate naţiunile lumii vor fi binecuvântate prin tine!” 9 Astfel, cei care trăiesc bazaţi pe credinţă, sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam care a crezut. 10 Toţi cei care se bazează pe fapte reprezentând respectarea cerinţelor legii (mozaice), sunt sub incidenţa blestemului. Şi se întâmplă aşa, pentru că este scris: „Oricine nu manifestă ascultare faţă de toate prevederile legii (mozaice), este blestemat”. 11 Acum, având în vedere faptul că „cel corect va trăi prin credinţă”, este evident că respectând cerinţele legii (mozaice), nimeni nu este considerat corect (şi acceptabil) în raportul lui cu Dumnezeu. 12 De fapt, legea (mozaică) nu conţine principiul credinţei; ci ea spune că „acela care face aceste lucruri, va trăi prin ele.” 13 În Scriptură (mai) este scris: „Oricine va fi spânzurat pe lemn, este un om blestemat.” Cristos ne-a răscumpărat de sub incidenţa blestemului legii (mozaice), acceptând ca în locul nostru să fie El sub efectul blestemului. 14 A făcut acest lucru pentru ca de binecuvântarea oferită lui Avraam să beneficieze naţiunile prin El; şi astfel, prin credinţă, noi să primim Spiritul promis. 15 Fraţilor, vă ofer acum o ilustraţie luată din viaţa noastră cotidiană: nimeni nu poate anula un testament şi nici nu îi poate adăuga ceva după ce el a fost autentificat. 16 Acum, noi ştim că promisiunile au fost făcute lui Avraam şi „seminţei” lui. În acest „testament” nu se vorbeşte despre descendenţi – ca şi cum s-ar fi referit la mai mulţi urmaşi – ci despre un singur descendent. Iar acest Descendent este Cristos! 17 Vreau să spun că legea (mozaică) promulgată cu patru sute treizeci de ani mai târziu faţă de apariţia acestui testament făcut de Dumnezeu, nu îi poate desfiinţa valabilitatea. În consecinţă, a fost imposibil să îi anuleze promisiunea. 18 Dacă moştenirea ar fi condiţionată de respectarea legii (mozaice), atunci ea nu ar mai proveni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a oferit această moştenire lui Avraam tocmai prin acea promisiune. 19 Atunci cum se justifică apariţia legii (mozaice)? Această lege a fost adăugată (acelui „testament”) din cauza încălcărilor prevederilor ei; şi a fost dată pe termen limitat: până în momentul venirii (în lume a) Descendentului căruia I se făcuse promisiunea. Legea (mozaică) a fost oferită prin îngeri şi cu participarea unui intermediar (uman). 20 Existenţa unui intermediar implică în mod necesar cele două părţi (participante la testament). Dar (în cazul acelui „testament”) Dumnezeu a fost singurul participant. 21 Acest lucru înseamnă că legea (mozaică) este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Desigur că nu! Dacă ar fi fost oferită o lege care să garanteze viaţa, atunci dreptatea ar fi provenit din respectarea ei. 22 Dar Scriptura spune că toată lumea este sub influenţa şi efectele păcatului – pentru ca promisiunea să fie valabilă (doar) pentru cei care cred în Cristos Isus. 23 Înainte de apariţia credinţei, noi eram „închişi şi păziţi” de legea (mozaică). Acest lucru s-a întâmplat până la revelarea credinţei. 24 Deci legea (mozaică) a fost „pedagogul” nostru care ne-a îndrumat spre Cristos, ca să fim consideraţi (apoi) corecţi prin credinţă. 25 După ce a venit această epocă a credinţei, noi nu mai suntem sub îndrumarea acelui „pedagog”. 26 Prin credinţa în Isus Cristos Isus, voi toţi sunteţi copii ai lui Dumnezeu. 27 Toţi care aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat cu El. 28 Nu mai contează dacă cineva este iudeu sau grec, sclav sau om liber, bărbat sau femeie; pentru că toţi formaţi o unitate în Cristos Isus. 29 Şi dacă sunteţi ai lui Cristos, voi aveţi statutul de urmaşi ai lui Avraam; iar acest lucru înseamnă că sunteţi moştenitorii acelei promisiuni pe care i-a făcut-o Dumnezeu lui Avraam.