1 Avraam îmbătrânise şi era avansat în vârstă; iar Iahve îl binecuvântase în toate lucrurile. 2 Atunci el a vorbit celui mai bătrân sclav care administra tot ce avea familia lui, zicându-i: „Pune-ţi mâna sub şoldul meu! 3 Acum îţi cer să îmi juri pe Iahve care este Dumnezeul cerului şi al pământului, că nu vei lua ca soţie pentru fiul meu pe niciuna dintre fiicele canaaniţilor în mijlocul cărora locuim; 4 ci că te vei duce în ţara de unde provin eu, la rudele mele şi că de acolo vei lua o soţie pentru acest fiu numit Isaac!” 5 Sclavul a răspuns: „Poate femeia nu va accepta să vină cu mine în această «ţară». Atunci va trebui să îl duc pe fiul tău în zona din care ai venit?” 6 Avraam i-a răspuns: „În niciun caz să nu îl duci pe fiul meu acolo! 7 Iahve, Cel care este Dumnezeul cerului, m-a scos din familia tatălui meu şi din locul natal. El mi-a vorbit şi a jurat, spunând: «Voi da această ţară urmaşului tău!». Te asigur că acest Dumnezeu îl va trimite pe Îngerul Lui înaintea ta; şi astfel tu vei avea posibilitatea să iei de acolo o soţie pentru fiul meu. 8 Totuşi, dacă femeia nu va accepta să vină aici împreună cu tine, nu vei mai avea obligaţia să îţi respecţi jurământul făcut mie; dar în niciun caz să nu îl duci pe fiul meu acolo!” 9 Sclavul şi-a pus mâna sub şoldul stăpânului lui care se numea Avraam. Apoi i-a jurat că îi va respecta dorinţa. 10 El plecat imediat la Aram-Naharaim, mergând în direcţia oraşului lui Nahor împreună cu zece dintre cămilele stăpânului lui care cărau tot felul de daruri speciale. 11 A lăsat cămilele să se aşeze lângă un izvor în afara oraşului. Se înserase; şi era timpul când femeile veneau să scoată apă. 12 Atunci sclavul (lui Avraam) s-a rugat astfel: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog să ai milă de el, asigurându-mi succesul (acestei călătorii). 13 Acum stau lângă acest izvor tocmai când fiicele oamenilor din oraş vor veni să scoată apă. 14 Să faci Tu ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau din vasul tău!» şi care îmi va răspunde: «Poftim: bea! Şi îţi voi adăpa şi cămilele», să fie aceea pe care ai ales-o pentru slujitorul Tău numit Isaac. Aceasta va fi pentru mine dovada că îţi pasă de stăpânul meu (Avraam).” 15 Înainte să termine această rugăciune, deja venise Rebeca purtând vasul pe umăr. Ea era fiica lui Betuel – fiul Milcăi – soţia lui Nahor, frate cu Avraam. 16 Fata era foarte frumoasă. Ea era fecioară şi niciun bărbat nu o cunoscuse intim. Ea a coborât spre locul de unde izvora apa, şi-a umplut vasul şi apoi s-a întors (spre casă). 17 Sclavul a alergat spre ea; şi a întâmpinat-o zicând: „Te rog, dă-mi puţină apă din vasul tău!” 18 Ea a răspuns: „Poftim, bea, Iahve al meu!” Şi apoi a coborât repede vasul pe mână, lăsându-l să bea. 19 După ce a băut el, ea i-a spus: „Voi scoate apă şi pentru cămilele tale, până se vor sătura toate.” 20 A golit repede vasul în adăpătoare, a alergat din nou la izvor, a scos şi a adus apă – până s-au adăpat toate cămilele lui. 21 Bărbatul o privea fără să spună nimic, urmărind să verifice dacă Iahve confirma astfel atingerea scopului călătoriei lui. 22 După ce au băut cămilele până s-au săturat, bărbatul i-a oferit fetei un inel de aur care cântărea o jumătate de şechel şi două brăţări de aur care aveau greutatea de zece şecheli. 23 Apoi a întrebat-o: „A cui fiică eşti? Te rog să îmi spui dacă este loc de găzduit pentru noi în locuinţa tatălui tău, ca să rămânem acolo în timpul nopţii.” 24 Ea a răspuns: „Sunt fiica lui Betuel. El a fost născut de Milca, al cărui soţ s-a numit Nahor.” 25 Ea a continuat, zicând: „Avem paie (pentru animale) şi hrană din abundenţă (pentru oameni). Există şi loc în care să rămâneţi cât timp este noapte!” 26 Atunci bărbatul s-a aplecat şi s-a închinat lui Iahve. 27 Apoi a zis: „Să fie binecuvântat Iahve care este Dumnezeul stăpânului meu numit Avraam! El este Cel care nu a încetat să manifeste milă şi să îşi respecte promisiunea faţă de stăpânul meu. Iar în ce mă priveşte, constat că Iahve m-a condus pe drum până am ajuns la locuinţa rudelor stăpânului meu!” 28 Fata a alergat (acasă) şi a relatat celor din familia mamei ei despre ce se întâmplase. 29 Rebeca avea un frate care se numea Laban. Acesta s-a dus alergând la acel bărbat, (care stătea tot) la izvor. 30 El a avut această reacţie imediat după ce a văzut inelul şi brăţările de la mâinile surorii lui care (le) spunea: „Aşa mi-a vorbit acel bărbat: […].” S-a dus la el şi l-a găsit stând lângă cămile în apropierea izvorului. 31 Atunci i-a zis: „Vino, binecuvântatul lui Iahve! De ce stai afară? Eu deja am pregătit locuinţa (pentru tine) şi un loc pentru cămile!” 32 Bărbatul a intrat în casă şi a descărcat lucrurile de pe cămile. Laban le-a dat cămilelor paie şi nutreţ. Apoi el a oferit apă ca să îşi spele picioarele – atât lui, cât şi bărbaţilor care erau împreună cu el. 33 Le-a dat să mănânce; dar sclavul (lui Avraam) a zis: „Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus!” Laban i-a zis: „Să auzim ce doreşti să (ne) spui!” 34 Atunci el a zis: „Eu sunt sclavul lui Avraam. 35 Iahve l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu; şi astfel a ajuns un om bogat. El i-a dat oi şi vite, aur şi argint, sclavi şi sclave, cămile şi măgari. 36 Sara, soţia stăpânului meu, i-a născut un fiu la bătrâneţe; şi el i-a dat acestui fiu (ca moştenire) tot ce are în proprietatea lui. 37 Stăpânul meu m-a pus să jur, zicându-mi: «Să nu iei ca soţie pentru fiul meu pe niciuna dintre fiicele canaaniţilor în a căror ţară locuiesc; 38 ci să te duci la familia lărgită a tatălui meu şi de acolo să iei o (fată ca) soţie pentru el!» 39 Eu i-am răspuns stăpânului meu: «Este posibil ca femeia să nu accepte să mă urmeze.» 40 Dar el mi-a spus: «Iahve, sub privirea Căruia am umblat (până acum), Îşi va trimite Îngerul cu tine şi va face să ai o călătorie reuşită. Şi astfel vei putea să iei o soţie pentru fiul meu din tribul care s-a dezvoltat în familia tatălui meu. 41 Dar dacă vei merge la familia lărgită a tatălui meu şi ei nu ţi-o vor da, nu vei mai fi obligat să îţi respecţi jurământul pe care mi l-ai făcut.» 42 Când am ajuns astăzi la izvor, m-am rugat: «Doamne, Dumnezeul stăpânului meu numit Avraam, doresc să verific dacă îmi oferi ajutorul Tău în călătoria pe care am făcut-o. 43 Voi sta aici lângă acest izvor de apă. Vreau să faci Tu ca fata care va veni să scoată apă şi căreia îi voi spune: ‘Te rog, dă-mi să beau puţină apă din vasul tău’, 44 să îmi răspundă: ‘Poftim: bea! Şi voi scoate apă chiar şi pentru cămilele tale!’. Atunci voi şti că ea este soţia pe care Iahve a ales-o pentru fiul stăpânului meu.» 45 Înainte de terminarea acestei rugăciuni pe care o făceam în inima mea, a venit Rebeca ţinând vasul ei pe umăr. Ea s-a dus la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: «Te rog, dă-mi să beau!» 46 Ea a coborât repede vasul de pe umăr şi mi-a răspuns: «Poftim: bea! Şi îţi voi adăpa şi cămilele!» Eu am băut; iar ea (ne-)a adăpat cămilele. 47 Apoi am întrebat-o: «A cui fiică eşti?» Ea mi-a răspuns: «Sunt fiica lui Betuel pe care Milca l-a născut lui Nahor.» Eu i-am pus inelul în nas şi brăţările pe mâini. 48 Apoi m-am aplecat şi m-am închinat lui Iahve, binecuvântându-L pe Cel care este Dumnezeul stăpânului meu numit Avraam. El m-a condus ca să îmi ating scopul (călătoriei); şi astfel am ocazia să o iau ca soţie pe nepoata fratelui stăpânului meu, pentru fiul lui. 49 Acum, dacă acceptaţi să fiţi amabili şi consecvenţi faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi! Dacă nu, vorbiţi şi comunicaţi-mi decizia voastră; ca să mă pot reorienta spre dreapta sau spre stânga.” 50 Atunci Laban şi Betuel au răspuns: „Acest lucru vine de la Iahve; iar noi nu ne permitem să zicem nici că este bine, nici că ar fi rău. 51 Dar Rebeca este în faţa ta! Ia-o şi du-te cu ea, ca să fie soţia fiului stăpânului tău, aşa cum a spus Iahve!” 52 Când a auzit aceste cuvinte, sclavul lui Avraam s-a aplecat până la pământ (închinându-se) înaintea lui Iahve. 53 Apoi a scos bijuterii de argint şi de aur pe care le-a dat Rebecăi. I-a mai oferit şi îmbrăcăminte. El a dat daruri atât fratelui acesteia, cât şi mamei ei. 54 A mâncat şi a băut împreună cu bărbaţii care erau cu el. Apoi au rămas acolo în acea noapte. Când s-au trezit dimineaţa, el le-a spus celor din casă: „Permiteţi-mi să mă întorc la stăpânul meu.” 55 Fratele şi mama fetei i-au răspuns: „Fata să mai rămână cu noi măcar vreo zece zile; apoi va putea pleca şi ea.” 56 Dar el le-a zis: „Nu mă opriţi tocmai acum când este evident că Iahve m-a ajutat să am o călătorie reuşită; lăsaţi-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu!” 57 Atunci ei au zis: „Să chemăm fata şi să o întrebăm.” 58 Au chemat-o pe Rebeca şi au întrebat-o: „Vrei să mergi cu acest bărbat?” Ea a răspuns: „Da!”. 59 Astfel ei au lăsat-o să plece pe sora lor numită Rebeca. Împreună cu ea a mers femeia care urma să o ajute la îngrijirea şi creşterea copiilor ei. Au plecat conduşi de sclavul lui Avraam împreună cu oamenii lui. 60 Cei rămaşi acolo au binecuvântat-o zicându-i: „Tu care eşti sora noastră, să devii o mamă din care să se dezvolte un popor format din mii de mii; şi descendenţii tăi să guverneze oraşele duşmanilor lor!” 61 Apoi Rebeca şi servitoarele ei s-au sculat, au încălecat pe cămile şi au plecat după acel bărbat. Aşa a plecat sclavul (lui Avraam) împreună cu Rebeca. 62 Isaac se întorsese de la Beer Lahai-Roi, pentru că îşi stabilise locuinţa în Neghev. 63 El a ieşit într-o seară pe câmp ca să mediteze. Atunci, privind spre orizont, a văzut (în depărtare) venind nişte cămile. 64 Rebeca a privit şi ea înainte; iar când l-a văzut pe Isaac, s-a dat jos de pe cămilă. 65 Apoi l-a întrebat pe sclav: „Cine este acel bărbat care vine pe câmp să ne întâmpine?” Sclavul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Ea şi-a luat vălul şi şi-a acoperit faţa. 66 Sclavul i-a relatat lui Isaac tot ce făcuse (în timpul călătoriei). 67 Apoi Isaac a dus-o pe Rebeca în cortul mamei lui numită Sara; şi (din acel moment) ea i-a fost soţie, iar el a iubit-o. Aşa a fost consolat Isaac după moartea mamei lui.