1 Iacov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru; el şi-a însuşit toată această bogăţie din averea tatălui nostru!” 2 Iacov a mai observat că nici atitudinea lui Laban faţă de el nu mai era aceeaşi ca altădată. 3 Atunci Iahve i-a zis lui Iacov: „Întoarce-te în ţara strămoşilor tăi, la rudele tale; şi Eu voi fi cu tine.” 4 Iacov a trimis pe cineva să le cheme pe Rahela şi pe Leea în câmp, unde erau turmele lui. 5 Apoi le-a zis: „Văd că atitudinea tatălui vostru faţă de mine nu mai este ca în trecut. Dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. 6 Voi ştiţi că i-am slujit tatălui vostru cu toate forţele mele. 7 Totuşi, el m-a înşelat şi mi-a schimbat recompensa pentru munca mea de zece ori (până acum). Dar Dumnezeu nu i-a permis să îmi facă rău. 8 Dacă spunea: «Mieii pestriţi vor fi recompensa ta», atunci toate oile fătau miei pestriţi; iar când spunea: «Mieii pătaţi să îţi fie plata», toate oile fătau miei pătaţi. 9 Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru şi mi le-a dat mie! 10 Odată, când oile erau pregătite să conceapă miei, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgaţi, pestriţi şi cu pete. 11 Apoi îngerul lui Dumnezeu m-a chemat pe nume în vis. Eu i-am răspuns «Sunt aici!». 12 El mi-a spus: «Priveşte şi observă că toţi berbecii care sar pe oi sunt vărgaţi, pestriţi şi cu pete. Să ştii că se întâmplă aşa pentru că am văzut tot ce ţi-a făcut Laban. 13 Eu sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns o piatră ca stâlp comemorativ şi unde Mi-ai făcut un jurământ. Acum pregăteşte-te, ieşi din această ţară şi întoarce-te în zona ta natală.»” 14 Atunci Rahela şi Leea i-au răspuns: „Mai există oare vreo moştenire pentru noi în familia tatălui nostru? 15 Din moment ce ne-a vândut şi apoi a folosit argintul luat pe noi, nu este evident că ne consideră ca fiind nişte străine? 16 De fapt, toate bogăţiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru, acum ne aparţin nouă şi copiilor noştri. Deci fă tot ce ţi-a spus Dumnezeu!” 17 Iacov s-a sculat şi apoi şi-a pus copiii şi soţiile pe cămile. 18 A luat toate turmele şi toate lucrurile pe care le adunase în Padan-Aram, intenţionând să meargă în Canaan la tatăl lui numit Isaac. 19 În timp ce Laban se dusese să îşi tundă oile, Rahela a furat zeii tatălui ei. 20 Iacov l-a înşelat pe arameul Laban refuzând să îl anunţe că pleacă. 21 Şi astfel el a fugit cu tot ce avea. S-a sculat, a trecut râul şi a mers spre muntele numit Galaad. 22 După trei zile, Laban a fost anunţat că Iacov a fugit (de la el). 23 Atunci Laban împreună cu rudele lui, l-au urmărit pe Iacov pentru un timp de şapte zile; şi l-au ajuns în regiunea muntoasă a Galaadului. 24 Dar Dumnezeu i S-a revelat lui Laban noaptea, într-un vis, zicându-i: „Evită să îl ameninţi în vreun fel pe Iacov!” 25 Când l-a ajuns Laban, Iacov îşi instalase cortul în zona muntoasă a Galaadului. Iar Laban şi-a stabilit tabăra împreună cu rudele lui tot acolo. 26 Atunci Laban i-a zis lui Iacov: „Ce ai făcut? M-ai înşelat şi mi-ai tratat fiicele ca pe nişte ostatice luate în urma unui război… 27 De ce ai fugit în secret? De ce m-ai înşelat şi nu mi-ai spus nimic? Ţi-aş fi permis să pleci cu bucurie, acompaniat de cântece cântate din tamburina şi cu lira. 28 Nu m-ai lăsat nici măcar să îmi sărut nepoţii şi fiicele! Te-ai comportat stupid! 29 Am forţă să îţi fac rău. Dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit în noaptea care a trecut, zicând: «Ai grijă să nu îl ameninţi cu nimic pe Iacov!» 30 Totuşi, acum dacă ai plecat pentru că îţi era foarte dor de familia tatălui tău, de ce mi-ai furat zeii?” 31 Iacov i-a răspuns lui Laban: „Eu am plecat (aşa) gândindu-mă cu frică la faptul că vei folosi forţa ca să îţi iei (înapoi) fiicele de la mine. 32 Dar acela la care îţi vei găsi zeii, va muri! Caută şi ia ce ai la mine în prezenţa rudelor noastre!” Dar Iacov nu ştia că Rahela furase zeii (tatălui ei). 33 Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei şi în cortul celor două sclave; dar nu a găsit nimic. După ce a ieşit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei. 34 Rahela luase zeii, îi pusese sub şaua cămilei şi se aşezase deasupra lor. Laban a căutat peste tot în cort, dar nu i-a găsit. 35 Rahela i-a zis tatălui ei: „Să nu se supere stăpânul meu pe mine din cauză că nu mă pot ridica în faţa ta; pentru că mi se întâmplă acel lucru (periodic) specific femeilor.” El a căutat (peste tot) zeii, dar nu i-a găsit. 36 Atunci Iacov s-a mâniat şi i-a făcut reproşuri lui Laban, zicându-i: „Care este greşeala mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu atâta insistenţă? 37 Ai căutat prin toate lucrurile mele. Spune dacă ai găsit ceva care îţi aparţine! Pune-l aici, înaintea rudelor noastre; pentru ca ele să judece între noi doi! 38 Am stat la tine douăzeci de ani. Oile şi caprele tale nu au rămas sterile; şi n-am mâncat berbeci din turma ta. 39 Nu ţi-am adus animale din turmă sfâşiate de cele sălbatice; ci dacă se întâmpla vreo pagubă, eu personal sufeream pierderea; pentru că cereai despăgubire, indiferent că animalul era furat ziua sau noaptea. 40 În timpul zilei mă topeam de căldură, iar noaptea îngheţam de frig; şi nu puteam să adorm. 41 Aşa am trăit douăzeci de ani în tabăra ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turmă. Dar tu mi-ai schimbat de zece ori recompensa. 42 Sunt convins că dacă Dumnezeul tatălui meu – Dumnezeul lui Avraam – Cel de care se teme Isaac, nu ar fi fost cu mine, m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale! Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi munca grea pe care am făcut-o cu mâinile mele; şi astfel, El ţi-a făcut reproşuri în noaptea care a trecut!” 43 Laban i-a răspuns lui Iacov: „Aceste fete sunt fetele mele; iar copiii (lor) sunt copiii mei. Turmele sunt ale mele! Tot ce vezi îmi aparţine. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii pe care ele i-au născut? 44 Hai să ratificăm un legământ care să fie o dovadă a înţelegerii dintre mine şi tine!” 45 Atunci Iacov a luat o piatră şi a pus-o în poziţie verticală, ca un stâlp. 46 Laban le-a zis rudelor lui: „Adunaţi nişte pietre!” Ei au adunat pietre; şi apoi au făcut din ele o movilă pe care au servita masa. 47 Laban a numit-o Iegar-Sahaduta, iar Iacov a numit-o Galed. 48 Laban a zis: „Această movilă este astăzi martoră pentru înţelegerea făcută între mine şi tine.” Astfel a fost numită Galed. 49 Ea a mai fost numită şi Miţpa, pentru că el zisese: „Iahve să ne protejeze chiar şi atunci când suntem departe unul de celălalt. 50 Dacă te vei comporta rău cu fiicele mele sau dacă îţi vei lua şi alte soţii în afară de acestea, să îţi aminteşti că nu a fost nimeni aici ca martor între noi, cu excepţia lui Dumnezeu!” 51 Laban i-a mai zis lui Iacov: „Priveşte această movilă şi stâlpul pe care l-am aşezat între mine şi tine! 52 Movila şi stâlpul sunt martori că nu voi trece de ea la tine ca să îţi fac rău şi că nici tu nu vei trece de acest stâlp la mine ca să îmi faci rău. 53 Doresc ca Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor care este Dumnezeul tatălui lor, să pronunţe verdictul Lui în cazul nostru!” Iacov a jurat pe Cel de care se temea tatăl lui numit Isaac. 54 Apoi a oferit ca sacrificiu un animal, pe munte, unde şi-a invitat rudele să mănânce. După ce au mâncat, au rămas în acea noapte pe munte. 55 A doua zi, dimineaţa, Laban s-a sculat devreme, şi-a sărutat nepoţii şi fiicele şi i-a binecuvântat. Apoi a plecat şi s-a întors acasă.