1 Iosif a fost dus în Egipt. Atunci egipteanul Potifar care era comandantul gărzii şi unul dintre demnitarii faraonului, l-a cumpărat de la ismaeliţii care l-au adus acolo. 2 Iahve era cu Iosif. Astfel, el a prosperat şi a locuit în casa stăpânului lui egiptean. 3 Acesta a observat că Iahve era cu Iosif şi că îl făcea să reuşească în tot ce făcea lucrând cu mâinile lui. 4 Iosif a fost tratat cu bunăvoinţă de către stăpânul lui pe care îl slujea; iar acesta l-a desemnat ca supraveghetor al casei şi al posesiunilor lui, încredinţându-i tot ce avea (pentru administrare). 5 Şi din momentul în care i-a dat (lui Iosif) ca sarcină supravegherea casei şi a întregii lui averi, Iahve a binecuvântat tot ce avea egipteanul, datorită lui Iosif. Binecuvântarea lui Iahve era peste toate posesiunile lui, inclusiv peste recoltele de pe câmp. 6 Astfel, stăpânul l-a lăsat pe Iosif să îngrijească de tot ce poseda; şi nu avea altă grijă decât să mănânce. Iosif se prezenta bine din punct de vedere fizic şi era frumos. 7 După un timp, soţia stăpânului lui care se tot uita la Iosif, i-a zis: „Culcă-te cu mine!” 8 Dar el a refuzat-o, răspunzându-i: „Stăpânul meu nu are nicio grijă în ce priveşte casa şi averea lui. El mi-a dat în administrare tot ce are. 9 Nimeni nu este mai mare decât mine în această administrare a proprietăţilor lui. El nu mi-a interzis (să mă folosesc de) nimic, excepţia fiind doar tu; pentru că eşti soţia lui. Deci cum aş putea să fac acest mare rău (faţă de el) şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” 10 Deşi îi vorbea lui Iosif în fiecare zi (despre această dorinţă a ei), el nu a ascultat-o. Nu a acceptat nici să se culce cu ea şi nici să stea în apropierea ei. 11 Dar într-o zi, Iosif a intrat în casa stăpânului ca să îşi facă treaba, în timp ce niciunul dintre sclavi nu era acolo. 12 Atunci ea l-a prins de haină, zicându-i: „Culcă-te cu mine!” Dar el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară. 13 Când a văzut că şi-a lăsat haina în mâna ei şi că a fugit afară, 14 i-a chemat pe sclavii care serveau în casă şi le-a zis: „Vedeţi? Soţul meu ne-a adus un evreu ca să ne ridiculizeze. El a intrat la mine (în cameră) ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat cât am putut de tare. 15 Când a auzit că ţip cu mare intensitate, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară!” 16 Soţia lui Potifar a ţinut haina lângă ea până când a venit acasă stăpânul lui Iosif. 17 Atunci i-a relatat şi lui aceleaşi lucruri: „Acel sclav evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca să mă dezonoreze. 18 Dar când am ţipat tare, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară!” 19 Când a auzit stăpânul lui (Iosif) reclamaţiile soţiei lui zicând: „Aşa s-a comportat sclavul tău cu mine!”, a fost afectat de o mare supărare. 20 Atunci l-a luat pe Iosif şi l-a introdus în închisoare. Şi astfel, el a rămas acolo, în locul în care trăiau în detenţie prizonierii faraonului. 21 Dar Iahve a fost cu Iosif, Şi-a manifestat mila faţă de el şi a făcut ca să fie apreciat de comandantul închisorii. 22 El i-a dat lui Iosif funcţia de supraveghetor al tuturor deţinuţilor din acea închisoare. Tot ce se făcea acolo, trebuia aprobat de el. 23 Comandantul închisorii nu se mai îngrijea de nimic din ce era în administrarea lui Iosif, pentru că Iahve era cu el şi îl făcea să reuşească în tot ce lucra.