1 După doi ani, faraonul a visat că stătea pe malul Nilului. 2 Şi din Nil au apărut şapte vaci frumoase şi grase, care păşteau între trestii. 3 După acestea, au apărut din Nil alte şapte vaci urâte şi slabe. Ele s-au aşezat lângă celelalte vaci (grase); şi păşteau pe malul Nilului. 4 Vacile urâte şi slabe le-au mâncat pe cele frumoase şi grase. Apoi faraonul s-a trezit din somn. 5 A adormit din nou şi a mai avut un vis: şapte spice de grâu, bine dezvoltate şi sănătoase, creşteau pe aceeaşi tulpină. 6 După ele au răsărit şapte spice nedezvoltate şi arse de vântul de la Est. 7 Spicele nedezvoltate le-au înghiţit pe cele şapte care erau bine dezvoltate şi pline. Apoi faraonul s-a trezit din somn. Acestea au fost visele lui. 8 Când a venit dimineaţa, el a devenit neliniştit. A dat ordin să fie chemaţi toţi vrăjitorii şi toţi înţelepţii Egiptului. Apoi le-a relatat visele; dar nimeni nu a putut să i le interpreteze. 9 Atunci responsabilul cu băutura, i-a zis faraonului: „Realizez astăzi că am făcut o greşeală. 10 Faraonul s-a supărat odată pe slujitorii lui; şi ne-a ţinut în arest în casa comandantului gărzii, atât pe mine cât şi pe conducătorul brutarilor. 11 Noi am avut câte un vis fiecare în aceeaşi noapte. Şi fiecare dintre acestea avea o semnificaţie specială. 12 Exista acolo împreună cu noi şi un tânăr evreu care era sclav al comandantului gărzii. I-am povestit acestuia visele noastre; iar el ne-a arătat semnificaţia lor, dând fiecărui vis o interpretare distinctă. 13 Apoi s-a întâmplat exact cum ni le-a interpretat el: faraonul m-a repus în funcţie; iar pe şeful brutarilor l-a spânzurat.” 14 Atunci faraonul a dat ordin să fie adus Iosif. Şi astfel, el a fost scos repede din închisoare. Iosif s-a bărbierit, şi-a schimbat hainele şi a venit înaintea faraonului. 15 Acesta i-a zis: „Am avut un vis, dar nu este nimeni care să mi-l poată interpreta. Am auzit că tu poţi să interpretezi un vis imediat după ce-l auzi!” 16 Iosif i-a răspuns: „Nu eu, ci Dumnezeu îi va da faraonului un răspuns favorabil!” 17 Atunci faraonul i-a zis lui Iosif: „Am visat că stăteam pe malul Nilului. 18 Atunci au apărut din Nil şapte vaci bine dezvoltate şi grase, care păşteau între trestii. 19 După ele au apărut alte şapte vaci mici, foarte urâte şi slabe. Niciodată nu am văzut vaci atât de urâte în tot teritoriul Egiptului! 20 Vacile slabe şi urâte le-au mâncat pe cele şapte vaci grase. 21 Şi totuşi, după ce le-au mâncat, nu a fost nicio diferenţă în aspectul lor fizic; ci erau la fel de slabe cum fuseseră înainte. Apoi m-am trezit. 22 Am adormit din nou şi am avut un alt vis. Am văzut şapte spice de grâu, pline şi sănătoase, care creşteau pe aceeaşi tulpină. 23 După ele au răsărit şapte spice uscate, nedezvoltate şi arse de vântul care bate din Est. 24 Spicele nedezvoltate le-au înghiţit pe cele şapte spice pline. Le-am povestit vrăjitorilor aceste vise; dar niciunul nu mi le-a putut interpreta!” 25 Atunci Iosif i-a zis faraonului: „Visele pe care le-a avut faraonul, reprezintă acelaşi lucru. Dumnezeu i-a revelat astfel ce urmează să facă. 26 Cele şapte vaci grase reprezintă şapte ani; iar cele şapte spice bine dezvoltate reprezintă tot şapte ani. De fapt, este (ca) un singur vis. 27 Atât cele şapte vaci slabe şi urâte, care au apărut după primele, cât şi acele şapte spice nedezvoltate şi arse de vântul care bate din Est, reprezintă şapte ani. Ele semnifică şapte ani de foamete. 28 Se va întâmpla exact aşa cum am spus. Iar Dumnezeu i-a arătat astfel anticipat faraonului ce urmează să facă. 29 Vor veni şapte ani de mare abundenţă în toată ţara Egiptului. 30 Dar după aceştia vor veni şapte ani de foamete. Ea va fi atât de mare, încât nu va mai fi nicio evidenţă despre belşugul anterior din Egipt. Foametea va distruge ţara. 31 Nu se va mai cunoaşte nici măcar o dovadă despre belşugul care fusese în ţară; pentru că foametea care va urma, va fi foarte greu de suportat. 32 Faptul că visul faraonului a fost de două ori, arată că acest lucru este decis de Dumnezeu; şi El va face să se întâmple aşa în scurt timp. 33 În consecinţă, faraonul să aleagă acum un om competent şi înţelept, pe care să îl pună conducător al Egiptului. 34 Faraonul să desemneze oameni care să supravegheze colectarea unei cincimi din producţia de cereale a Egiptului în timpul celor şapte ani de abundenţă. 35 Aceştia să strângă toată hrana din anii buni care urmează să vină. Apoi să depoziteze grâul pentru hrana celor din oraşe în grânarele faraonului; şi să îl păzească. 36 Aceste alimente vor fi o rezervă pentru ţară în perioada celor şapte ani de foamete care vor veni în zona Egiptului; şi astfel, ţara va supravieţui în timpul foametei!” 37 Acest plan a fost agreat de faraon şi de toţi slujitorii lui. 38 Atunci el le-a zis subalternilor lui: „Oare vom putea găsi un (alt) asemenea om, care să aibă în el Spiritul lui Dumnezeu?” 39 Apoi faraonul i-a zis lui Iosif: „Pentru că Dumnezeu ţi-a revelat toate aceste lucruri, (constatăm că) nu este nimeni la fel de competent şi de înţelept ca tine. 40 În consecinţă, tu vei fi conducătorul-şef la curtea mea; şi tot poporul meu va asculta de ordinele care vor veni din gura ta! Doar tronul mă va face mai mare decât tine! 41 De acum încolo, te-am pus în funcţia de conducător-administrator pentru tot teritoriul Egiptului!” 42 Faraonul şi-a scos de pe deget inelul cu sigiliu lui; şi apoi l-a pus pe degetul lui Iosif. L-a îmbrăcat în haine făcute din in subţire şi i-a pus un lanţ de aur în jurul gâtului. 43 Apoi l-a urcat în carul care venea după al lui; şi un crainic striga (celorlalţi) zicând: „În genunchi!” Astfel l-a pus faraonul pe Iosif în funcţia de conducător-şef (în administraţie) pentru tot Egiptul… 44 El i-a mai spus lui Iosif: „Eu sunt faraon; dar fără aprobarea ta, nimeni nu va face nimic în tot Egiptul.” 45 Faraon i-a pus lui Iosif numele Ţafnat-Paneah şi i-a dat-o ca soţie pe Asnat care era fiica lui Poti-Fera – preotul din On. Iosif a plecat să inspecteze teritoriul Egiptului. 46 El avea treizeci de ani când a fost desemnat să lucreze în slujba monarhului din Egipt. Iosif a plecat din faţa faraonului şi a călătorit prin tot Egiptul. 47 În timpul celor şapte ani de abundenţă, pământul a facilitat producerea multor cereale. 48 În cei şapte ani de prosperitate din zona Egiptului, Iosif a adunat toată hrana şi a depozitat-o în oraşe. A procedat aşa adunând provizii de hrană de pe câmpurile din jurul fiecărui oraş. 49 Astfel, Iosif a strâns foarte mult grâu – ca particulele de nisip de la marginea mării. Era atât de mult, încât a încetat să îl mai cântărească. 50 Înainte să vină anii de foamete, Asnat – fiica lui Poti-Fera care era preotul din On – i-a născut lui Iosif doi fii. 51 Iosif i-a pus primului fiu născut în familia lui, numele Manase, zicând: „Va fi numit aşa pentru că Dumnezeu m-a făcut să uit toate situaţiile neplăcute prin care am trecut şi (dorul) de familia tatălui meu!” 52 Pe al doilea fiu l-a numit Efraim, zicând: „Îi pun acest nume pentru că Dumnezeu m-a făcut prosper în ţara în care (iniţial) fusesem nedreptăţit!” 53 Cei şapte ani de abundenţă din ţara Egiptului s-au terminat. 54 Apoi au început cei şapte ani de foamete, exact cum spusese Iosif. În toate ţările era criză de alimente. Dar în tot Egiptul, oamenii aveau pâine! 55 Când oamenii din Egipt şi-au terminat proviziile de alimente, poporul a rugat faraonul să îi dea pâine. Atunci el le-a zis tuturor egiptenilor: „Adresaţi cererea voastră lui Iosif! Apoi el vă va spune ce să faceţi!” 56 Criza alimentelor a afectat întreaga ţară… Atunci Iosif a deschis toate depozitele unde adunase provizii; şi le-a vândut grâu egiptenilor, pentru că foametea era greu de suportat în Egipt. 57 Şi pentru că toate ţările erau profund afectate de foamete, veneau în Egipt oameni din toate zonele, ca să cumpere grâu de la Iosif.