1 Atunci Iosif nu s-a mai putut abţine în prezenţa tuturor celor care erau acolo; şi a dat următorul ordin: „Ieşiţi toţi de-aici (cu excepţia acestora)!” Astfel, nimeni nu a mai rămas cu Iosif atunci când el li s-a prezentat fraţilor lui. 2 Şi a plâns atât de tare, încât l-au auzit chiar şi egiptenii din locuinţa faraonului. 3 Iosif le-a zis fraţilor lui: „Eu sunt! Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui au fost atât de surprinşi, încât nu i-au putut răspunde. 4 Atunci Iosif le-a zis: „Apropiaţi-vă de mine!” Ei s-au apropiat; iar el le-a spus: „Eu sunt fratele vostru Iosif, cel pe care l-aţi vândut (celor care mergeau) în Egipt! 5 Acum, să nu vă întristaţi şi nici nu regretaţi pentru că m-aţi vândut (să ajung) aici; pentru că Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă ajut să supravieţuiţi. 6 Deşi foametea durează de doi ani pe pământ, vor mai fi încă cinci ani în care nu se va semăna şi nu se va secera. 7 Dumnezeu m-a trimis aici înaintea voastră pentru ca să vă salvez viaţa într-un mod spectaculos; şi astfel să puteţi avea urmaşi pe pământ. 8 Deci nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu! El m-a făcut tată pentru faraon! Eu sunt stăpânul curţii lui şi guvernator în tot Egiptul. 9 Duceţi-vă repede la tatăl meu şi spuneţi-i că fiul lui – Iosif – îi zice: «Dumnezeu m-a făcut stăpân în tot Egiptul! Vino urgent la mine! 10 Vei locui în zona Goşen şi vei fi lângă mine, atât tu, cât şi copiii tăi, nepoţii tăi, turmele, cirezile tale şi tot ce îţi aparţine. 11 Voi îngriji de tine (să trăieşti bine) acolo; pentru că mai sunt încă cinci ani de foamete. Şi astfel, voi urmări să nu îţi sărăcească familia din cauza diminuării averilor tale.» 12 Atât voi, cât şi fratele meu Beniamin, constataţi că eu (– Iosif –) sunt cel care vă vorbeşte. 13 Să povestiţi tatălui meu despre toată gloria pe care o am în Egipt; şi să relataţi tot ce aţi văzut. Acum grăbiţi-vă şi aduceţi-l pe tatăl meu aici!” 14 Apoi l-a îmbrăţişat pe fratele lui numit Beniamin; şi a plâns, în timp ce şi Beniamin plângea pe umărul lui. 15 Iosif i-a sărutat pe toţi fraţii lui şi a plâns pe umerii lor. Apoi fraţii lui au vorbit cu el. 16 Când a auzit faraonul şi slujitorii lui că au venit fraţii lui Iosif, s-au bucurat. 17 Faraonul i-a ordonat lui Iosif să le spună fraţilor lui astfel: „Încărcaţi-vă animalele (cu cereale) şi întoarceţi-vă în Canaan. 18 Luaţi-l pe tatăl vostru; şi veniţi la mine împreună cu familiile voastre. Eu vă voi oferi ce este mai bun în Egipt şi veţi mânca din cele mai bune recolte pe care le produce pământul (aici).” 19 El i-a mai dat (lui Iosif) următorul ordin: „Luaţi din Egipt nişte care pentru transportul copiilor voştri şi al soţiilor voastre. Luaţi-l împreună cu voi şi pe tatăl vostru; şi veniţi. 20 Nu regretaţi faptul că veţi abandona locuinţele în care aţi trăit până acum; pentru că în Egipt veţi beneficia de tot ce este mai bun.” 21 Fiii lui Israel au făcut exact cum li s-a spus. În conformitate cu ordinele faraonului, Iosif le-a dat care şi provizii pentru drum. 22 El a mai oferit câte un set complet de haine pentru fiecare dintre ei. Lui Beniamin i-a dat cinci seturi de haine şi trei sute de şecheli de argint. 23 Pentru tatăl lui a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, cu pâine şi cu provizii pentru drum. 24 Iosif a oferit fraţilor lui posibilitatea să plece. Când s-au despărţit, le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum!” 25 Ei au plecat din Egipt şi s-au dus la tatăl lor numit Iacov, în Canaan. 26 Când au ajuns, i-au zis: „Iosif trăieşte! Chiar el este guvernator în tot Egiptul!” Dar inima lui Iacov a rămas fără nicio reacţie, pentru că nu îi credea… 27 Totuşi, când i-au relatat tot ce le spusese Iosif şi când a văzut carele pe care le trimisese el ca să îl ducă, spiritul tatălui lor – Iacov – s-a înviorat. 28 Israel a zis: „Suficient! Iosif – fiul meu – încă trăieşte! Mă voi duce să îl văd înainte de moarte!”