1 Apoi Iosif i-a dat administratorului averilor lui următorul ordin: „Umple sacii acestor oameni cu mâncare, atât cât pot duce. Şi pune argintul fiecăruia în sac, în partea unde se deschide acesta. 2 Pune cupa mea de argint deasupra cerealelor în sacul celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâu.” Administratorul a făcut aşa cum i-a ordonat Iosif. 3 Când s-a făcut ziuă, li s-a dat ocazia să plece împreună cu măgarii lor. 4 Ei au ieşit din oraş. Dar nu se depărtaseră mult de el. Atunci Iosif i-a ordonat administratorului averilor lui astfel: „Du-te şi urmăreşte-i pe acei oameni! Când îi vei ajunge, întreabă-i: «De ce aţi recompensat binele cu rău? 5 De ce aţi furat cupa din care bea stăpânul meu şi pe care o foloseşte el pentru ghicire? Aţi făcut un lucru rău!»” 6 Când i-a ajuns, administratorul le-a spus aceste cuvinte. 7 Ei i-au răspuns: „De ce vorbeşte stăpânul nostru aşa? Nici să nu te gândeşti că slujitorii tăi ar fi făcut acest lucru! 8 Noi ţi-am adus înapoi din Canaan argintul pe care-l găsisem în sacii noştri deasupra cerealelor. Deci cum ne-am fi permis să furăm argint sau aur din casa stăpânului tău? 9 Acum, să moară acela dintre slujitorii tăi la care va fi găsită cupa; iar noi ceilalţi să devenim sclavii stăpânului nostru!” 10 El le-a zis: „Sunt de acord să se întâmple aşa cum aţi spus! Cel la care va fi găsită cupa, va fi sclavul meu. Dar voi ceilalţi veţi fi consideraţi nevinovaţi!” 11 Fiecare şi-a dat repede jos sacul şi l-a deschis. 12 Administratorul (averilor lui Iosif) a căutat cupa începând cu cel mai mare dintre ei şi terminând cu cel mai mic; şi ea a fost găsită în sacul lui Beniamin. 13 Atunci ei şi-au sfâşiat hainele; şi după ce fiecare şi-a încărcat măgarul, s-au întors în oraş. 14 Iuda şi fraţii lui au intrat în casa lui Iosif, în timp ce el încă era acolo. Şi s-au aruncat cu faţa spre pământ înaintea lui. 15 Iosif i-a întrebat: „De ce aţi procedat aşa? Nu ştiţi că un om ca mine poate ghici?” 16 Iuda i-a răspuns: „Ce putem să îi răspundem stăpânului nostru? Ce mai putem spune? Cum să ne justificăm? Dumnezeu a descoperit nedreptatea slujitorilor tăi; suntem sclavii stăpânului nostru, împreună cu cel la care a fost găsită cupa!” 17 Dar el a zis: „În niciun caz nu voi proceda astfel cu voi (toţi)! Va rămâne ca sclav al meu doar acela la care a fost găsită cupa. Dar voi ceilalţi mergeţi liniştiţi la tatăl vostru!” 18 Atunci Iuda s-a apropiat de el şi i-a zis: „Stăpânul meu, te rog să permiţi slujitorului tău să îţi spună ceva; şi să nu te superi pe el! Pentru că tu eşti (cu aceeaşi autoritate) ca faraon. 19 Stăpânul meu i-a întrebat pe slujitorii lui dacă avem tată şi dacă mai avem vreun alt frate. 20 Noi i-am răspuns stăpânului nostru că avem un tată bătrân, care mai are un fiu mai tânăr. El i s-a născut la bătrâneţe. Fratele lui este mort. Acum, doar el a mai rămas dintre copiii născuţi de aceeaşi mamă; iar tatăl lui îl iubeşte. 21 Tu le-ai cerut slujitorilor tăi să îl aducă la tine pentru ca să îl vezi personal. 22 Noi i-am spus stăpânului nostru că băiatul nu poate pleca de lângă tatăl lui. În cazul în care totuşi acest lucru s-ar întâmpla, tatăl lui ar muri. 23 Dar tu le-ai spus slujitorilor tăi că dacă fratele nostru mai mic nu vine împreună cu noi, să nu te mai vedem. 24 Ne-am întors la slujitorul tău, la tatăl meu, şi i-am relatat ce ne-a ordonat stăpânul nostru. 25 Când tatăl nostru ne-a cerut să ne întoarcem şi să mai cumpărăm hrană, 26 noi i-am răspuns că nu putem merge decât dacă împreună cu noi va veni şi fratele nostru mai mic. I-am explicat că nu putem să ne întâlnim cu tine decât dacă fratele nostru mai mic este împreună cu noi. 27 Atunci slujitorul tău – tatăl meu – ne-a reamintit că soţia lui i-a născut doi fii. 28 Unul a plecat (cândva de-acasă); şi se presupune că a fost sfâşiat de animale sălbatice, pentru că de atunci nimeni nu l-a mai văzut. 29 Ne-a mai spus că dacă i-l vom lua şi pe acesta şi i se va întâmpla ceva rău, va coborî îndurerat şi cu părul alb în locuinţa morţilor. 30 Acum doresc să ştii că tatăl meu, slujitorul tău, este ataşat de băiat. Dacă mă voi întoarce la el fără ca băiatul să fie cu noi, 31 va muri când va constata că nu am revenit împreună cu el. Şi astfel, slujitorii tăi vor coborî cu durere în locuinţa morţilor capul cu păr alb al slujitorului tău, care este tatăl nostru! 32 Slujitorul tău a garantat în faţa tatălui meu pentru băiat, promiţând că dacă nu i-l voi aduce înapoi, voi fi vinovat înaintea lui toată viaţa. 33 Deci te rog să permiţi slujitorului tău să rămână ca sclav al stăpânului meu în locul băiatului; şi permite-i băiatului să se întoarcă împreună cu fraţii lui! 34 Cum să mă întorc la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea pe care o va avea tatăl meu!”