1 Foametea era din ce în ce mai greu de suportat în toată acea zonă. 2 După ce au consumat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: „Duceţi-vă din nou şi cumpăraţi-ne nişte cereale ca să avem ce mânca!” 3 Dar Iuda i-a răspuns: „Acel om ne-a spus categoric şi ne-a ordonat să nu ne mai prezentăm în faţa lui dacă fratele nostru nu va fi cu noi. 4 Deci dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom duce şi-ţi vom cumpăra hrană. 5 Dar dacă nu îl vei trimite, nu ne vom mai duce; pentru că acel om ne-a zis: «Să nu veniţi să mă mai vedeţi, dacă fratele vostru nu este cu voi.»” 6 Atunci Israel le-a zis: „De ce mi-aţi făcut rău spunând acelui om că mai aveţi un frate?” 7 Ei i-au răspuns: „Acel om ne-a întrebat în mod detaliat despre noi şi despre familia noastră, zicând: «Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?» Iar noi i-am răspuns la aceste întrebări. Nu am bănuit că ne va cere să îl aducem (cu noi, acolo) pe fratele nostru!” 8 Atunci Iuda i-a zis tatălui lui numit Israel: „Trimite băiatul cu mine; şi astfel vom pleca imediat, pentru ca atât noi cât şi tu împreună cu copiii noştri, să trăim şi să nu murim de foame! 9 Pentru că eu personal (îl cer şi) garantez pentru el, îl vei cere din mâna mea. Dacă nu ţi-l voi aduce înapoi şi dacă nu mă voi prezenta cu el înaintea ta, voi fi vinovat faţă de tine toată viaţa mea! 10 Dacă n-am fi întârziat, în mod cert ne-am fi întors de două ori până acum!” 11 Atunci, tatăl lor numit Israel, le-a zis: „Dacă aşa trebuie, atunci aşa să procedaţi. Luaţi cu voi câteva dintre produsele speciale care există în această ţară şi duceţi-le ca dar acelui om: puţin balsam, puţină miere, condimente, ulei parfumat, fistic şi migdale. 12 Luaţi argint dublu, pentru că trebuie să daţi înapoi argintul care a fost găsit deasupra cerealelor în sacii voştri. Poate a fost o greşeală. 13 Luaţi-l şi pe fratele vostru şi mergeţi din nou la acel om. 14 Dumnezeul Omnipotent să facă să fiţi acceptaţi de acel om; şi astfel, să îi trimită înapoi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin. Iar eu, dacă trebuie, voi rămâne fără copii!” 15 Ei au luat darul şi argintul – dublu – împreună cu Beniamin; şi astfel s-au dus în Egipt, unde s-au prezentat înaintea lui Iosif. 16 Când a văzut că Beniamin venise împreună cu ei, Iosif i-a dat administratorului casei lui următorul ordin: „Condu-i pe aceşti oameni înăuntru. Apoi taie un animal şi pregăteşte mâncare (din carnea lui); pentru că aceşti oameni vor mânca împreună cu mine!” 17 Administratorul a făcut exact cum i-a ordonat Iosif şi i-a condus în casa lui. 18 Dar când au constatat că au fost duşi în casa lui Iosif, le-a fost frică şi şi-au zis: „Am fost aduşi înăuntru din cauza argintului care a fost pus iniţial în sacii noştri. Vor să ne condamne, să ne aresteze, să ne ia sclavi şi să ne confişte măgarii!” 19 Ei s-au apropiat de administratorul averilor lui Iosif şi au vorbit cu el la intrarea în casă. 20 Atunci i-au zis: „Stăpânul nostru, iartă-ne, dar… noi am mai venit odată aici, ca să cumpărăm hrană. 21 Dar când am ajuns la locul unde am rămas în acea noapte şi ne-am deschis sacii, am găsit fiecare deasupra cerealelor tot argintul nostru (pe care-l plătisem). Acum, să ştii că l-am adus înapoi. 22 Am mai adus cu noi alt argint, ca să cumpărăm hrană. Nu ştim cine ne-a pus argintul înapoi în saci!” 23 El le-a răspuns: „Fiţi liniştiţi; nu vă temeţi. Dumnezeul vostru, Acela care este şi Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci; în ce mă priveşte, eu am încasat (atunci) argintul vostru!” Apoi l-a adus la ei şi pe Simeon. 24 Administratorul i-a condus în casa lui Iosif şi le-a dat atât apă ca să îşi spele picioarele, cât şi hrană pentru măgari. 25 Auzind că urmează să mănânce acolo, ei au pregătit darul pentru Iosif care urma să vină (între ei) la prânz. 26 Când a intrat Iosif, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în casă şi s-au aplecat cu faţa până la pământ înaintea lui. 27 El i-a întrebat despre situaţia lor (din Canaan) zicându-le: „Este sănătos acel bătrân tată al vostru, despre care mi-aţi vorbit? Mai trăieşte?” 28 Ei i-au răspuns: „Da, tatăl nostru – slujitorul tău – este sănătos! Încă trăieşte!” Apoi s-au aplecat şi i s-au închinat. 29 El l-a observat pe fratele lui numit Beniamin, fiul mamei lui. Atunci a întrebat: „Acesta este fratele vostru (cel) mai tânăr, despre care mi-aţi vorbit?” Apoi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!” 30 Când l-a văzut pe fratele lui, Iosif a fost foarte afectat emoţional. Atunci el a ieşit repede şi s-a dus în altă cameră, ca să plângă acolo. 31 Apoi şi-a spălat faţa şi a revenit (între ei). Controlându-se, a ordonat: „Aduceţi mâncare!” 32 Pe el l-au servit separat de fraţii lui, ca şi pe egiptenii care mâncau împreună cu el. Au procedat aşa pentru că egiptenii nu puteau mânca împreună cu evreii. Ar fi fost pentru ei ceva urât. 33 Fraţii lui Iosif s-au aşezat în faţa lui, în ordinea vârstei, de la primul născut până la cel mai tânăr; şi se uitau unii la alţii miraţi. 34 Li s-a oferit câte o porţie de la masa lui Iosif. Dar porţia lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalţi. Ei au băut şi s-au bucurat împreună cu el.