1 Iosif s-a dus să anunţe faraonul că tatăl lui şi fraţii lui au venit din Canaan împreună cu turmele, cu cirezile şi cu tot ce au. El i-a mai spus că aceştia sunt în zona Goşen. 2 Apoi Iosif i-a luat pe cinci dintre fraţii lui şi i-a adus înaintea faraonului. 3 Acesta i-a întrebat: „Ce meserie aveţi?” Ei i-au răspuns: „Slujitorii tăi sunt păstori, la fel cum au fost şi strămoşii noştri. 4 Am venit să locuim ca străini în această ţară, pentru că foametea este greu suportabilă în Canaan. Nici păşune nu mai există acolo pentru turmele slujitorilor tăi. Deci permite-le slujitorilor tăi să locuiască în Goşen.” 5 Atunci faraonul i-a zis lui Iosif: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine. 6 Ţara Egiptului este la discreţia ta. Atât tatăl tău cât şi fraţii tăi să locuiască în Goşen, unde este cea mai bună zonă a ţării. Şi dacă vei constata că între ei sunt oameni competenţi, desemnează-i administratori ai turmelor mele!” 7 Iosif l-a adus şi l-a prezentat faraonului pe tatăl lui numit Iacov. Iar Iacov l-a binecuvântat pe faraon. 8 Acesta l-a întrebat pe Iacov: „Câţi ani ai?” 9 Iacov a răspuns: „Anii călătoriei mele (pe acest pământ) sunt o sută treizeci. Aceşti ani ai vieţii mele au fost puţini şi greu de suportat. Ei nu au fost la fel de mulţi ca anii vieţii strămoşilor mei în timpul călătoriei lor (pe pământ).” 10 Iacov a binecuvântat faraonul. Apoi a plecat de la el. 11 Conform ordinului faraonului, Iosif a decis ca locuinţa tatălui lui şi a fraţilor lui în Egipt să fie pe o proprietate pe care le-a dat-o în cea mai bună parte a ţării. Ea era în teritoriul lui Ramses. 12 Iosif a avut grijă ca atât tatăl cât şi fraţii lui să aibă hrana necesară membrilor familiilor lor. 13 Pentru că foametea se intensifica din ce în ce mai mult, în toată ţara se terminaseră rezervele de cereale. Egiptul şi Canaanul erau epuizate din cauza foametei. 14 Iosif a adunat tot argintul care exista în Egipt şi în Canaan, primindu-l ca plată pentru grâu. Astfel, el a adus acest argint în tezaurul faraonului. 15 Când s-a terminat argintul din Egipt şi din Canaan, toţi egiptenii au venit la Iosif şi i-au zis: „Dă-ne pâine! De ce să murim în faţa ta doar pentru că nu mai avem (bani de) argint?” 16 Iosif a răspuns: „Dacă nu mai aveţi (bani de) argint, daţi-mi turmele voastre; şi vă voi da pâine în locul lor!” 17 Ei şi-au adus turmele la Iosif; iar el le-a dat pâine care a fost plătită de ei cu turme de oi, cu cirezi de vite, cu măgari şi cai. Astfel, în acel an i-a hrănit dându-le pâine pe care au plătit-o cu toate turmelor lor. 18 Dar anul a trecut. În următorul an, ei au venit la Iosif şi i-au zis: „Recunoaştem în faţa stăpânului nostru că nu mai avem argint şi că turmele (noastre) de animale sunt acum ale stăpânului nostru. Nu ne-a mai rămas nimic pentru stăpânul nostru decât corpurile noastre şi terenurile agricole din proprietatea noastră. 19 De ce să murim în faţa ta ca proprietari ai unor terenuri agricole? Cumpără-ne împreună cu terenurile noastre şi dă-ne hrană în locul lor. Astfel, noi împreună cu pământurile noastre vom fi sclavii faraonului! Dă-ne sămânţă ca să supravieţuim şi să nu murim! Iar ţara va evita riscul de a rămâne fără recolte!” 20 Aşa a cumpărat Iosif pentru faraon toate terenurile agricole din Egipt. Toţi egiptenii şi-au vândut terenurile pe care le deţineau în proprietatea lor, pentru că foametea le era prea greu de suportat; şi astfel, ţara a ajuns în proprietatea faraonului. 21 Apoi, el a mutat în oraşe tot poporul existent, de la o frontieră a Egiptului până la cealaltă. 22 Totuşi, el nu a cumpărat terenurile din proprietatea preoţilor; pentru că faraonul le asigurase provizii din care trăiau. Aşa se explică de ce ei nu şi-au vândut terenurile (agricole). 23 Apoi Iosif a zis poporului: „Astăzi v-am cumpărat împreună cu terenurile voastre agricole. De-acum sunteţi proprietatea faraonului! Vă dau acum sămânţă să semănaţi pământul (lui). 24 Dar când veţi secera recoltele, va trebui să îi daţi faraonului a cincea parte din ele. Celelalte patru părţi vor fi ale voastre, pentru ca să le folosiţi la următoarele însămânţări şi să fie ca hrană pentru voi, pentru familiile voastre şi pentru copiii voştri!” 25 Ei au răspuns: „Tu ne-ai salvat vieţile; să fim acceptaţi de stăpânul nostru; şi vom fi slujitorii faraonului!” 26 Astfel, Iosif a făcut o lege pentru Egipt, care a rămas valabilă până astăzi. Ea prevede că a cincea parte din recolte este a faraonului. Doar terenurile preoţilor nu deveniseră proprietatea faraonului. 27 Israelienii şi-au stabilit locuinţele în Egipt, în zona numită Goşen. Ei au obţinut acolo proprietăţi, au fost productivi şi au crescut foarte mult ca număr de persoane. 28 Iacov a trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani. Viaţa lui au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani. 29 Cu puţin timp înainte să moară, Iacov l-a chemat pe fiul lui numit Iosif; şi i-a zis: „Dacă eşti de acord, pune-ţi mâna sub şoldul meu! Comportă-te cu mine cu bunătate şi respectă ce îmi vei promite. Îţi cer să nu mă înmormântezi în Egipt. 30 Atunci când voi muri, du-mă din Egipt şi pune-mă în mormântul strămoşilor mei!” Iosif a răspuns: „Voi face aşa cum mi-ai cerut!” 31 Iacov i-a zis: „Jură-mi!” Atunci Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a închinat sprijinindu-se pe capătul patului lui.