1 După toate aceste întâmplări, într-o zi i s-a spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Atunci Iosif a plecat (la el) împreună cu cei doi fii ai lui numiţi Manase şi Efraim. 2 Apoi i s-a spus lui Iacov: „Fiul tău numit Iosif, a venit la tine.” Atunci, folosind toate resursele fizice de care mai dispunea, el s-a ridicat şi a stat pe pat. 3 Iacov i-a zis lui Iosif: „Dumnezeul Omnipotent mi S-a revelat în localitatea Luz din Canaan. Acolo El m-a binecuvântat 4 şi mi-a zis: «Te voi face să fii ‘fertil’ şi îţi voi înmulţi urmaşii. Te voi face să devii un mare grup de popoare; şi voi oferi această ţară urmaşilor tăi ca pe o proprietate care va fi pentru totdeauna a lor.»” 5 „Acum, să ştii că cei doi fii ai tăi care ţi s-au născut în Egipt, vor fi ai mei. Efraim şi Manase vor fi ai mei, exact cum sunt consideraţi fii mei Ruben şi Simeon. 6 Fiii născuţi după aceştia, vor fi ai tăi. În teritoriul pe care îl vor moşteni, numele lor va fi primul din tribul care se va dezvolta ulterior (din fiecare), la fel cum se va întâmpla cu ceilalţi fraţi ai lor. 7 După ce m-am întors din Padan, înainte să ajungă la Efrata, Rahela a murit pe drum, în teritoriile numite Canaan. Am înmormântat-o acolo, pe drumul spre Efrata, adică spre Betleem.” 8 Când i-a văzut Israel pe fiii lui Iosif, a întrebat: „Cine sunt aceştia?” 9 Iosif a răspuns: „Sunt fiii pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Iacov a zis: „Apropie-i de mine, să îi binecuvântez!” 10 Din cauza bătrâneţii, simţul vederii lui Israel se diminuase. El nu mai vedea (bine) ca altădată. Iosif şi-a apropiat pe cei doi fiii de el; iar Israel i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat. 11 Apoi i-a zis lui Iosif: „Nu mi-am imaginat că te voi mai vedea. Dar Dumnezeu m-a ajutat să îţi văd şi copiii!” 12 Iosif i-a îndepărtat de lângă genunchii tatălui lui şi s-a aplecat cu faţa până la pământ. 13 Apoi i-a luat pe amândoi, punând pe Efraim la dreapta lui adică la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga lui adică la dreapta lui Israel. Şi i-a apropiat astfel de el. 14 Dar Israel, încrucişându-şi mâinile, a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai mic; apoi mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase, deşi acela era primul născut (în familia lui Iosif). 15 El l-a binecuvântat pe Iosif, zicând: „Dumnezeul în prezenţa căruia au umblat strămoşii mei – Avraam şi Isaac –, Dumnezeul care a fost păstorul vieţii mele până astăzi, 16 împreună cu Îngerul care m-a scăpat din fiecare dificultate, să îi binecuvânteze pe aceşti băieţi! Ei să fie amintiţi după numele meu şi după numele strămoşilor mei – Avraam şi Isaac – şi să se înmulţească foarte mult pe pământ!” 17 Când a observat Iosif că tatăl lui şi-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, nu i-a plăcut; şi a luat mâna tatălui lui ca să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase. 18 El i-a zis tatălui lui: „Nu aşa, tată! Acesta este primul născut (în familia mea); pe capul lui pune-ţi mâna dreaptă!” 19 Dar tatăl lui a refuzat şi a răspuns: „Ştiu, fiule; ştiu! Şi el va deveni un popor care va fi mare. Totuşi fratele lui mai mic, (prin descendenţi) va fi mai mare (ca număr) decât el; şi urmaşii lui vor ajunge să fie o mulţime de popoare!” 20 Israel i-a binecuvântat în acea zi, spunând: „Numele tău va fi folosit de urmaşii lui Israel în formula de binecuvântare, când vor zice: «Dumnezeu să te facă (să devii) ca Efraim şi ca Manase!»” Astfel, el l-a amintit pe Efraim înaintea lui Manase. 21 Apoi Israel i-a zis lui Iosif: „Eu voi muri. Dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara strămoşilor voştri. 22 Iar ţie, pentru că eşti superior fraţilor tăi, îţi dau Şehemul pe care l-am luat cu sabia şi cu arcul meu din mâna amoriţilor!”