1 Credinţa este certitudinea pe care o ai cu privire la lucrurile sperate şi o convingere fermă faţă de acele lucruri pe care (încă) nu le vezi (realizate). 2 Aşa au trăit oamenii din trecut care au avut o bună reputaţie. 3 Datorită credinţei, noi înţelegem că întregul Univers a fost creat prin Cuvântul lui Dumnezeu. Deci (putem accepta astfel că) tot ce se vede, a fost făcut din lucruri care nu se văd. 4 Credinţa este explicaţia faptului că Abel a oferit lui Dumnezeu un sacrificiu mai bun decât al lui Cain. Şi datorită credinţei lui, Abel a fost declarat corect atunci când Dumnezeu i-a acceptat acel sacrificiu. Deşi el a murit, credinţa lui continuă să ne vorbească. 5 Pentru că Enoh a avut credinţă, a fost luat de pe pământ fără să mai moară; şi nu a mai fost găsit, pentru că îl luase Dumnezeu la El. Dar înainte de a-l lua, Dumnezeu afirmase că agreează felul în care trăieşte Enoh. 6 De fapt, dacă nu avem credinţă, este imposibil să Îi placă lui Dumnezeu de noi. Şi cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El există şi că îi recompensează pe cei care Îl caută. 7 Noe şi-a demonstrat credinţa atunci când Dumnezeu îl informase despre lucruri care se vor întâmpla. Deşi el încă nu putea să le vadă, a construit o corabie ca să îşi salveze familia. Decizia lui a fost proba pentru condamnarea lumii; şi în acelaşi timp, el a devenit unul dintre oamenii care moştenesc dreptatea datorită credinţei lor. 8 Atunci când Avraam a fost chemat să plece într-un loc unde urma să devină proprietar, el a plecat fără să ştie exact unde se ducea. Şi astfel şi-a demonstrat credinţa prin ascultare. 9 Credinţa pe care a avut-o, l-a ajutat să vină în ţara promisă, deşi el a trăit în ea ca străin. A locuit în corturi, la fel ca Isaac şi ca Iacov care erau moştenitorii promisiunii (făcute lui). 10 El a putut să facă acest lucru, pentru că aştepta (să ajungă în) oraşul cu fundaţii foarte solide, al cărui Arhitect şi Constructor este Dumnezeu. 11 Pentru că a avut credinţă, el L-a considerat demn de încredere pe Cel care îi făcuse promisiunea. Şi astfel, Avraam a putut să aibă copii chiar dacă era prea bătrân, iar Sara nu putea să rămână însărcinată. 12 În consecinţă, dintr-un singur om care se apropia de sfârşitul vieţii lui pe pământ, au venit în existenţă atât de mulţi descendenţi, încât se pot asemăna ca număr cu stelele de pe cer şi cu nisipul de la malul mării. 13 Toţi aceştia şi-au păstrat credinţa până au murit, deşi în timpul vieţii lor de pe pământ nu au primit acele lucruri promise. Ei doar le-au văzut (prin credinţă) şi le-au salutat de la distanţă, afirmând că aici sunt ca nişte străini şi că existenţa lor pe pământ este temporară. 14 Cei care vorbeau astfel, demonstrau că încă sunt în căutarea unei patrii. 15 Dacă s-ar fi referit la aceea din care plecaseră, ar fi avut posibilitatea să se întoarcă în ea. 16 Dar de fapt, ei doreau o patrie mai bună, adică un oraş ceresc. Iar Dumnezeu le-a pregătit un asemenea loc; şi Lui nu Îi este ruşine să fie numit Dumnezeul lor. 17 Având credinţă, Avraam a acceptat să îl sacrifice pe Isaac, atunci când Dumnezeu i-a cerut acest lucru ca test. 18 Deşi Dumnezeu îi promisese că urmaşii lui vor proveni din Isaac, Avraam a fost gata să îl sacrifice pe (acesta care era) unicul lui fiu. 19 El s-a gândit că Dumnezeu ar fi putut să îi învie fiul. Şi de fapt, el l-a primit înapoi pe Isaac ca şi cum ar fi înviat. 20 Când Isaac a oferit binecuvântarea lui Iacov şi lui Esau vorbindu-le despre viitorul lor, el a făcut-o prin credinţă. 21 Tot prin credinţă a binecuvântat şi Iacov pe fiecare dintre fiii lui Iosif, închinându-se sprijinit de bastonul lui. 22 Apoi Iosif, când era la sfârşitul vieţii lui, a demonstrat că are şi el credinţă, vorbind despre exodul poporului Israel din Egipt şi dând instrucţiuni cu privire la înmormântarea lui. 23 Pentru că aveau credinţă, părinţii lui Moise l-au ascuns în timpul primelor trei luni după naşterea lui, văzând că este un copil frumos. Astfel, lor nu le-a fost frică să încalce ordinul faraonului. 24 Când a crescut, acest Moise a avut aceeaşi credinţă care l-a făcut să refuze titlul de „Fiul fiicei faraonului”. 25 În locul bucuriei pe care o produc temporar plăcerile păcatului, el a ales să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu. 26 Privind spre recompensă, Moise a considerat că a fi ridiculizat pentru Cristos valorează mai mult decât bogăţiile Egiptului. 27 El a demonstrat credinţă atunci când a plecat din Egipt fără să îi fie frică de mânia faraonului; şi nu şi-a schimbat decizia, ci a procedat ca şi cum L-ar fi văzut pe Cel care nu poate fi văzut (fizic). 28 Având credinţă, Moise a iniţiat sărbătoarea numită Paşte, stropind sângele (mielului) pentru ca îngerul morţii să nu îi omoare pe primii născuţi din familiile lor. 29 Tot prin credinţă au trecut ei prin Marea Roşie ca şi când ar fi mers pe un teren uscat. Dar atunci când egiptenii au încercat să o traverseze şi ei, au fost înecaţi. 30 Credinţa a făcut să cadă zidurile Ierihonului după şapte zile în care au fost înconjurate. 31 Prin credinţă a supravieţuit şi prostituata Rahav. Pentru că a primit şi a găzduit în casa ei pe spionii evreilor, ea a fost protejată atunci când au fost omorâţi oamenii necredincioşi. 32 Desigur, acum nu îmi permite timpul; dar aş putea să vorbesc şi mai mult dacă aş analiza alte cazuri, cum ar fi: Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, Samuel şi (alţi) profeţi. 33 Ei au cucerit regate şi au administrat dreptatea prin credinţă, obţinând ce li se promisese. Unii au închis gurile leilor. 34 Alţii au anulat efectul focului şi nu au fost afectaţi de loviturile date cu tăişul sabiei. Deşi erau oameni obişnuiţi, prin credinţă ei au devenit o mare forţă în lupte şi au alungat astfel armatele duşmanilor. 35 Femeile şi-au primit înapoi înviaţi pe cei care făceau parte din familiile lor. Totuşi, unii care au fost torturaţi, au refuzat să accepte eliberarea, pentru că doreau să obţină o înviere mai bună. 36 Alţii au fost ridiculizaţi, bătuţi, legaţi cu lanţuri şi băgaţi în închisoare. 37 Au fost omorâţi cu pietre, tăiaţi în două cu fierăstrăul şi omorâţi cu sabia. Au supravieţuit în sărăcie; şi din cauza persecuţiilor, au fost obligaţi să trăiască fără domiciliu stabil şi să umble îmbrăcaţi cu piei de oi şi de capre… 38 Aceştia, de care lumea nu era demnă, au rătăcit prin deşert şi prin munţi, dormind în peşteri şi prin gropi făcute în pământ. 39 Toţi au fost apreciaţi pentru credinţa pe care au avut-o; şi totuşi ei (încă) nu au primit ce le promisese Dumnezeu, 40 pentru că El concepuse un plan mai bun pentru noi; şi dorea ca ei să fie făcuţi perfecţi (doar) împreună cu noi.