1 Deci vă propun să lăsaţi acele adevăruri simpliste despre Cristos; şi să avansăm împreună spre cele specifice maturităţii. Vreau să spun că nu trebuie să discutăm din nou despre subiecte cum ar fi: pocăinţa (care implică abandonarea faptelor rele), credinţa în Dumnezeu, 2 reguli referitoare la spălări rituale, practica identificării prin punerea mâinilor (deasupra cuiva), învierea morţilor şi judecata eternă. 3 Când ne va permite Dumnezeu, vom putea avansa de la acest nivel, ajungând la cel al maturităţii (spirituale). 4 Sunt unii care au fost cândva luminaţi, au gustat darul ceresc, au beneficiat de acţiunea Spiritului Sfânt, 5 au experimentat bunătatea Cuvântului lui Dumnezeu şi forţele care sunt specifice viitorului. 6 Şi totuşi, au căzut… Pentru ca ei să fie reînnoiţi şi aduşi la stadiul de a se pocăi, ar trebui ca Fiul lui Dumnezeu să fie din nou crucificat şi expus ridiculizării publice. Dar acest lucru nu (mai) este posibil! 7 Oamenii sunt ca pământul care primeşte frecvent apă din ploaia care cade pe el. Dacă acesta oferă apoi plante pentru cei care îl lucrează, (înseamnă că) primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu. 8 Dar dacă produce buruieni şi mărăcini, nu este util şi urmează să fie blestemat de Dumnezeu; apoi totul va fi ars de foc. 9 Dragii mei, chiar dacă vă spunem aceste lucruri, aşteptăm ca voi să demonstraţi că faceţi fapte mai bune care sunt produsul unei vieţi salvate. 10 Dumnezeu nu este nedrept. El nu uită efortul vostru şi dragostea pe care I-o demonstraţi ajutându-i pe sfinţi. 11 Dar dorim ca fiecare dintre voi să continue cu acelaşi entuziasm, pentru ca să se poată realiza ce speraţi. 12 Deci nu fiţi leneşi, ci urmaţi exemplul celor care prin credinţă şi răbdare, obţin ce li s-a promis. 13 De exemplu, când Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam, nu a avut pe altcineva mai mare care să garanteze respectarea ei. Atunci El S-a jurat pe Sine Însuşi, 14 spunând: „Te asigur că vei fi binecuvântat de Mine şi vei avea foarte mulţi urmaşi.” 15 Şi astfel, pentru că a avut răbdare şi a aşteptat, a obţinut ce i s-a promis. 16 Atunci când oamenii fac un jurământ, folosesc numele cuiva mai mare decât ei. Jurământul garantează că un lucru (afirmat de cineva) este adevărat; şi astfel este eliminată orice suspiciune. 17 În mod asemănător, când Dumnezeu a dorit să asigure pe cei care erau beneficiarii acelei promisiuni, că nu Se va răzgândi, El a garantat respectarea ei printr-un jurământ. 18 Astfel, având în vedere cele două lucruri care ne demonstrează că este imposibil ca Dumnezeu să mintă, noi am fost foarte mult încurajaţi să avem certitudine în legătură cu speranţa pentru viitor. 19 Pentru sufletul nostru, această speranţă este ca o ancoră care ne oferă siguranţă şi stabilitate. Prin intermediul ei, noi ajungem să avem contact cu ce este dincolo de perdeaua interioară a templului. 20 În acel loc este (acum) Isus, care a intrat primul, pentru noi, ca să ne arate drumul. Şi astfel a devenit Mare Preot la fel ca Melhisedec.