7
Acest Melhisedec a fost regele Salemului şi preotul Dumnezeului Foarte Înalt. El l-a întâmpinat pe Avraam şi l-a binecuvântat atunci când acesta se întorcea victorios din războiul cu acei regi. Atunci Avraam i-a dat lui Melhisedec a zecea parte din tot ce obţinuse în urma războiului. Numele „Melhisedec” înseamnă în primul rând „rege al dreptăţii”. Apoi el se mai poate traduce şi cu „Rege al Salemului”, adică „Regele păcii”. Nimeni nu ştie cine a fost tatăl sau mama lui Melhisedec; şi nu se cunoaşte nimic nici despre strămoşii lui. Apoi, pentru că nu există o înregistrare a naşterii şi nici a morţii lui Melhisedec, el este un prototip al Fiului lui Dumnezeu care rămâne preot pentru totdeauna. Remarcaţi deci cât de mare a fost acest Melhisedec: chiar şi patriarhul Avraam i-a oferit o zecime din prada de război! Conform legii (mozaice), descendenţii lui Levi care fac slujba de preoţi, trebuie să adune a zecea parte din tot ce au oamenii poporului evreu, adică de la fraţii lor, deşi toţi provin din Avraam. Dar acest Melhisedec, chiar dacă nu provenea din familia leviţilor, a primit a zecea parte din proprietăţile lui Avraam căruia Dumnezeu îi făcuse promisiuni; şi apoi l-a binecuvântat. Desigur, în legătură cu binecuvântarea, regula este aceasta: cineva este binecuvântat de altul superior lui. Iar în sistemul nostru, a zecea parte din posesiunile oamenilor este primită de fiinţe umane care se nasc, trăiesc şi mor. Dar despre Melhisedec se spune că este viu! Deşi Levi (prin urmaşii lui) colectează această zecime, se poate considera că şi el a dat-o prin intermediul lui Avraam; 10 pentru că atunci când l-a întâlnit Melhisedec, Levi era inclus în Avraam care urma să devină strămoşul lui. 11 Dacă preoţia leviţilor din perioada legii (mozaice) primite de evrei ar fi atins perfecţiunea, nu mai era nevoie de un alt preot ca Melhisedec; ci ar fi continuat sistemul preoţesc inaugurat de Aaron. 12 Dar odată cu schimbarea preoţiei, este necesară şi o schimbare a legii (mozaice). 13 Iar Cel care este implicat în acest nou sistem, nu aparţine familiei lărgite a lui Levi şi nimeni dintre strămoşii lui nu a slujit la altar. 14 Este dovedit că Stăpânul nostru provine dintre descendenţii lui Iuda; iar Moise nu a spus nimic despre urmaşii lui referitor la preoţie. 15 Acest lucru devine mult mai evident când ne referim la venirea unui alt preot conform modelului oferit de Melhisedec. 16 Acest preot este desemnat pentru slujbă nu în baza respectării unei descendenţe fizice, ci prin autoritatea oferită de faptul că nu moare niciodată. 17 Exact acest lucru este afirmat despre El: „Tu eşti preot pentru totdeauna, la fel ca Melhisedec.” 18 Astfel, în primul rând este eliminată acea poruncă veche (a descendenţei), pentru că era restrictivă şi inutilă. 19 De fapt, legea (mozaică) nu a făcut nimic perfect. Apoi, în al doilea rând, ne-a fost oferită o speranţă mai bună, care ne permite să ne apropiem de Dumnezeu. 20 Această preoţie a implicat un jurământ. Dar leviţii deveniseră preoţi fără jurământ. 21 Isus a devenit Preot în baza unui jurământ formulat de Dumnezeu, atunci când a zis: „Iahve a jurat şi nu va reformula acest jurământ: Tu eşti preot pentru totdeauna!” 22 În consecinţă, Isus a devenit garantul unui „legământ” mai bun. 23 Înainte au existat mulţi preoţi, pentru că unii îi înlocuiau în slujbă pe alţii, atunci când aceia mureau. 24 Dar pentru că existenţa Lui nu are sfârşit, El deţine funcţia de Preot care nu poate fi transferată altora. 25 Acest fapt explică de ce poate să salveze în mod perfect pe cei care vin la Dumnezeu prin intermediul Lui. El trăieşte etern ca să intervină (continuu) în favoarea lor. 26 Acesta este modelul de mare preot de care aveam nevoie: sfânt, fără păcat, curat, neafectat de păcătoşi şi înălţat deasupra cerului. 27 Isus nu are nevoie să procedeze ca ceilalţi mari preoţi care sacrifică în fiecare zi animale întâi pentru păcatele lor şi apoi pentru ale poporului. Când S-a sacrificat pe Sine (pentru alţii), El a oferit un singur sacrificiu pentru totdeauna. 28 Legea (mozaică) desemnează ca mari preoţi pe nişte oameni care au şi ei imperfecţiuni. Dar acum, conform jurământului care a fost făcut după (ce a trecut) epoca acestei legi, Isus a fost desemnat ca preot perfect pentru eternitate.