1 Punctul principal al lucrurilor pe care vi le-am spus până acum, este faptul că avem un Mare Preot care stă în partea dreaptă a tronului ceresc al lui Dumnezeu. 2 El slujeşte acolo în locul sfânt care există în adevăratul cort. Acesta este construit de Dumnezeu, nu de oameni. 3 Funcţia fiecărui mare preot este aceea de a aduce în faţa lui Dumnezeu atât daruri, cât şi animale sacrificate. Astfel, a fost nevoie ca şi Marele nostru Preot să vină în faţa Lui cu ceva. 4 Dacă ar mai exista acum pe pământ, El nici nu ar (putea) fi preot; pentru că sunt deja preoţi care (încă) oferă daruri lui Dumnezeu conform legii (mozaice). 5 Ei slujesc într-un loc de închinare care este doar o copie asemănătoare unei umbre care provine de la cortul ceresc. Cel de aici este construit în urma instrucţiunilor primite de Moise de la Dumnezeu. Înainte să îl facă, i s-a spus: „Fii atent! Să îl faci conform modelului care ţi-a fost prezentat pe munte!” 6 Dar acum, lucrarea care I-a fost încredinţată lui Cristos, este mult mai importantă decât a celorlalţi preoţi; iar „legământul” pe care ni-l prezintă El, este superior celuilalt, pentru că se bazează pe promisiuni mai bune. 7 Dacă primul „legământ” ar fi fost perfect, nu ar fi fost nevoie de un altul care să îl înlocuiască. 8 De fapt, Dumnezeu a făcut un reproş când a vorbit (evreilor) astfel: „Eu, Iahve, vă asigur că va veni un timp când voi face un nou legământ cu urmaşii (poporu)lui (numit) Israel şi cu cei ai (poporu)lui (numit) Iuda. 9 Dar acesta nu va fi ca cel pe care l-am făcut cu strămoşii lor când i-am luat de mână şi i-am scos din Egipt. Atunci ei nu au respectat acel legământ, iar Eu (în consecinţă) i-am neglijat. 10 Acum, Iahve vă spune că în viitor va face cu poporul Israel un (alt) legământ, zicând: «Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inima lor. Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. 11 Atunci nu va mai fi nevoie ca cineva să îşi înveţe fratele sau vecinul să cunoască pe Iahve. Pentru că Mă vor cunoaşte de la cel mai mic până la cel mai mare. 12 Le voi ierta nedreptăţile şi nu Îmi voi aminti de păcatele lor!»” 13 Când se vorbeşte despre un „nou legământ”, în mod indirect primul este considerat vechi. Iar ce este deja vechi, a ajuns să îmbătrânească şi este aproape de distrugerea totală.