1 Primul „legământ” conţinea reguli referitoare la închinare şi stabilea cum trebuie să fie locul unde se practica ea. 2 Acel loc de închinare era delimitat de un cort (special). În prima parte a lui – numită Locul Sfânt – erau următoarele obiecte („de cult”): suportul cu sursele de lumină, masa şi (pe ea) pâinile oferite pentru Dumnezeu. 3 Dincolo de perdeaua care delimita această parte a cortului, exista Locul numit Foarte Sfânt. 4 Acolo erau: altarul de aur pe care se ardea tămâia şi „Cufărul Legământului” acoperit total cu aur. În acest „Cufăr” erau următoarele obiecte: un vas din aur în care era mană, toiagul lui Aaron care înmugurise şi tablele pe care fusese scris „legământul”. 5 Deasupra (capacului Cufărului) erau heruvimii care simbolizau gloria divină. Ei acopereau cu umbra lor locul unde se achitau (cu sânge) păcatele. Totuşi, acum nu ne putem permite să vorbim detaliat despre toate acestea. 6 După ce aceste lucruri au format sistemul (ceremonial) evreiesc de închinare, preoţii intră de-atunci (zilnic) ca să îşi facă slujba numai în prima parte a cortului. 7 Dar în a doua parte a lui intră numai marele preot, o singură dată pe an – şi nu se duce acolo fără sânge. El oferă acel sânge înaintea lui Dumnezeu, pentru păcatele lui şi apoi pentru ale oamenilor din popor care au păcătuit inconştient. 8 Atât timp cât exista acest regulament al primului cort, Spiritul Sfânt arăta că accesul în Locul Foarte Sfânt nu era permis (oricui). 9 Aceste lucruri sunt un simbol pentru ce se întâmplă acum, când darurile şi sacrificarea animalelor nu oferă închinătorului o conştiinţă perfect curată. 10 Acele reguli au fost doar nişte reglementări cu privire la lucruri materiale; şi se refereau la: mâncare, băutură, şi spălări ceremoniale. Toate acestea au existat până la apariţia unui Nou Regulament. 11 Acum, el prevede acele lucruri superioare pe care le anticipase (cel vechi). Iar Cristos a venit ca Mare Preot slujind într-un Cort superior primului şi care este perfect, pentru că el nu este construit de mâna omului şi nu aparţine acestei creaţii. 12 Când El a intrat în acel Loc Foarte Sfânt odată pentru totdeauna, nu a adus acolo sânge de ţapi sau de viţei, ci propriul Său sânge. Astfel, El a obţinut pentru noi o achitare eternă a păcatului. 13 Dacă atât sângele ţapilor şi al taurilor cât şi cenuşa de la o vacă (arsă) produceau „sfinţirea” exterioară a oamenilor, 14 sângele lui Cristos poate să ne cureţe conştiinţa de faptele care conduc la moarte. El, cu ajutorul eternului Spirit (Sfânt), S-a oferit pe Sine lui Dumnezeu ca sacrificiu perfect; şi fiind astfel curăţaţi, ne putem închina Dumnezeului care este viu. 15 Cristos este Cel prin care ne-a fost adus un „Legământ” nou. El a murit ca să elibereze pe oameni de vina pentru greşelile făcute în perioada primului „legământ”. Moartea Lui a făcut astfel posibilă primirea moştenirii eterne pe care o promisese Dumnezeu. Şi acum, de aceasta beneficiază toţi cei care sunt chemaţi de Dumnezeu. 16 Existenţa unui testament vorbeşte despre cineva care urmează să moară. 17 Dacă el încă mai trăieşte, testamentul nu este util, pentru că lucrurile scrise în el se aplică numai din momentul morţii celui care l-a făcut. 18 Astfel, nici chiar primul „legământ” nu a fost ratificat fără sânge. 19 După ce Moise a prezentat evreilor fiecare poruncă a legii, a luat sânge de viţei şi de ţapi, apă, lână roşie şi isop, cu care a stropit apoi acel sul (de carte) şi pe tot poporul. 20 El a spus atunci următoarele cuvinte: „Acesta este sângele care ratifică «legământul» pe care Dumnezeu v-a poruncit să îl respectaţi.” 21 Tot atunci, el a stropit cu sânge cortul şi obiectele din el destinate închinării. 22 De fapt, conform legii (mozaice), aproape orice lucru este „curăţat” cu sânge. Iar fără vărsare de sânge, nu este posibilă iertarea. 23 Aceste lucruri (de pe pământ) sunt doar imitaţii ale celor care există în cer. Dacă a fost necesar ca reproducerea să fie astfel „curăţată”, atunci şi originalul din cer trebuia să fie purificat prin sacrificii superioare celor de pe pământ. 24 Cristos nu a intrat într-o copie a locului sfânt construit de mâini omeneşti; ci (chiar) în cer, pentru a Se prezenta acum pentru noi înaintea lui Dumnezeu. 25 El nu S-a dus acolo ca să Se prezinte de mai multe ori ca sacrificiu, cum face marele preot care intră în acel loc special odată pe an, deşi el nu vine acolo cu propriul lui sânge. 26 Dacă şi Cristos ar fi făcut la fel, ar fi trebuit să Se sacrifice de mai multe ori până acum, începând din momentul creării lumii… Dar El Şi-a făcut apariţia acum o singură dată, la sfârşitul vremurilor, ca să elimine păcatul prin sacrificiul Său. 27 Oamenilor le este destinat să moară o singură dată. Apoi urmează judecata. 28 În mod asemănător, după ce a fost sacrificat o singură dată pentru a purta păcatele multor oameni, Cristos va reveni; dar nu pentru a mai plăti pentru păcate, ci ca să salveze pe cei care Îl aşteaptă.