1 În acea vreme, Merodac-Baladan – fiul lui Baladan, regele Babilonului –, i-a trimis lui Ezechia scrisori şi un dar, pentru că auzise despre el că fusese bolnav şi că se însănătoşise. 2 Ezechia i-a primit pe acei emisari şi le-a arătat ce era în trezoreria lui: argintul, aurul, mirodeniile, uleiul de mare valoare, tot armamentul lui şi tot ce era în magaziile lui. Nu a rămas nimic în palatul sau în regatul lui pe care Ezechia să nu îl fi arătat. 3 Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia şi l-a întrebat: „Ce au zis acei oameni şi de unde au venit?” Ezechia i-a răspuns: „Au venit la mine dintr-o ţară îndepărtată: din Babilon.” 4 Profetul l-a mai întrebat: „Ce au văzut în palatul tău?” Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în palatul meu; şi nu a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu le fi arătat.” 5 Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia: „Ascultă Cuvântul lui Iahve care este Dumnezeul Armatelor: 6 «Să ştii că vin zile când tot ce este în palatul tău şi tot ce au adunat strămoşii tăi până în această zi, va fi dus în Babilon. Nu va mai fi lăsat nimic. Acesta este mesajul lui Iahve. 7 Unii dintre propriii tăi fii care ţi s-au născut (în această perioadă de timp), îţi vor fi luaţi; şi vor fi făcuţi eunuci în palatul regelui Babilonului.»” 8 Ezechia i-a zis lui Isaia: „Cuvântul lui Iahve, pe care (tocmai) l-ai proclamat, este bun.” El s-a exprimat astfel pentru că se gândea: „Sunt mulţumit de faptul că totuşi, în timpul vieţii mele va fi pace şi vom trăi într-un climat de securitate.”