1 În acele zile, Ezechia s-a îmbolnăvit şi era aproape de moarte. Profetul Isaia – fiul lui Amoţ – a venit la el şi i-a zis: „Iahve îţi vorbeşte astfel: «Organizează-ţi familia care va rămâne; pentru că tu vei muri. Nu te vei mai însănătoşi!»” 2 Atunci Ezechia s-a întors cu faţa spre perete şi s-a rugat lui Iahve astfel: 3 „Doamne, Te rog, aminteşte-Ţi că am umblat în faţa Ta slujindu-Ţi cu seriozitate şi din toată inima, făcând ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a plâns cu mare regret. 4 Atunci Cuvântul lui Iahve a venit la Isaia şi i-a zis: 5 „Du-te şi spune-i lui Ezechia că Iahve care este Dumnezeul strămoşului său David, (îi) vorbeşte astfel: «Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Să ştii că voi adăuga vieţii tale încă cincisprezece ani. 6 Te voi salva; şi voi scăpa acest oraş din mâna regelui Asiriei, oferindu-i protecţie! 7 Şi ca să ştii că Iahve va respecta ce a promis, acesta este semnul de la El pentru tine: 8 voi face ca umbra proiectată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.»” Astfel, umbra soarelui s-a dat înapoi pe cadran cu zece trepte faţă de locul în care deja coborâse. 9 Urmează un psalm al lui Ezechia – regele din teritoriul numit Iuda – scris după boala pe care a avut-o şi după ce a fost vindecat: 10 „Ziceam: «În floarea vieţii mele trebuie să trec prin porţile locuinţei morţilor… Sunt privat de restul anilor mei.» 11 Am zis: «Nu-L voi mai vedea pe Iahve. Da, nu Îl voi mai vedea pe El în ţara celor vii. Nu voi mai vedea oameni şi nu voi mai fi printre locuitorii acestei lumi. 12 Locuinţa îmi este smulsă şi luată exact cum i se ia cortul unui păstor. Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător care mi l-ar tăia de la războiul de ţesut. Până la noapte, Tu vei face să înceteze existenţa mea (pe acest pământ). 13 Strig după ajutor până dimineaţă; dar exact ca un leu, El îmi striveşte toate oasele. Până la noapte Tu vei face să nu mai fiu (între pământeni). 14 Am ciripit ca o rândunică şi ca un cocor. Am gemut ca o porumbiţă. Mi-au obosit ochii uitându-mă în sus. Sunt în necaz! Ajută-mă, Stăpâne!» 15 Ce aş mai putea spune? El (totuşi) mi-a răspuns. Acesta este lucrul pe care l-a făcut El. Voi umbla smerit în toţi anii vieţii mele – după ce sufletul meu fusese amărât de acea veste. 16 O, Stăpâne, prin aceste lucruri trăiesc oamenii; şi în toate acestea constă şi viaţa spiritului meu. Tu mi-ai dat sănătate şi mi-ai permis să (mai) trăiesc. 17 Sunt convins că pentru binele meu am trecut prin această amărăciune; pentru că Tu, în dragostea Ta, mi-ai păzit viaţa de groapa distrugerii, aruncând la spatele Tău toate păcatele mele. 18 Este evident că locuinţa morţilor nu Îţi poate mulţumi. Moartea nu Te poate lăuda. Cei care coboară în groapă, nu pot spera că vor mai beneficia (pe acest pământ) de caracterul Tău care nu se schimbă; 19 ci de el se bucură acela care este viu. Da, omul viu Te laudă – aşa cum fac şi eu astăzi. Taţii îşi învaţă copiii despre consecvenţa caracterului Tău. 20 Datorită acestui caracter, Tu, Doamne, m-ai salvat; iar noi vom cânta cu instrumentele cu coarde în toate zilele vieţii noastre, în casa lui Iahve.” 21 Atunci Isaia a zis: „Pregătiţi o turtă de smochine, pe care să o puneţi apoi pe rană; şi astfel Ezechia se va vindeca.” 22 Ezechia întrebase: „Care va fi semnul care îmi va confirma că mă voi duce la casa lui Iahve?”