1 Când regele Ezechia a auzit acest lucru, şi-a rupt hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus la casa lui Iahve. 2 I-a trimis la profetul Isaia – fiul lui Amoţ – pe Eliachim – administratorul palatului – pe scribul Şebna şi pe bătrânii preoţilor. Ei erau acoperiţi toţi cu saci. 3 Ei i-au zis (lui Isaia): „Ezechia îţi spune: «Aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ruşine… Copiii trebuie să se nască, dar nu mai este nicio energie pentru a fi născuţi. 4 Poate că Dumnezeul tău care se numeşte Iahve a auzit cuvintele lui Rab-Şache care a fost trimis de stăpânul lui – de regele Asiriei – ca să râdă de Dumnezeul viu; şi poate că Dumnezeul tău numit Iahve îl va certa pentru cuvintele pe care le-a auzit. Acum, fă o rugăciune pentru cei care au mai rămas!»” 5 Când slujitorii regelui Ezechia au ajuns la Isaia, 6 el le-a zis: „Să-i spuneţi stăpânului vostru că Iahve vorbeşte astfel: «Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin intermediul cărora M-au insultat slujitorii regelui Asiriei! 7 Să ştiţi că voi pune în el un spirit astfel încât, la auzirea unui zvon, se va întoarce în ţara lui. Şi îl voi face să cadă omorât de sabie chiar acolo!»” 8 Când Rab-Şache a auzit că regele Asiriei plecase din Lachiş, s-a întors şi l-a găsit luptând împotriva Libnei. 9 Apoi regele Asiriei a fost informat că Tirhaca – regele (celor) din Cuş – a plecat să lupte împotriva lui. Când a auzit acest lucru, a trimis soli la Ezechia, zicând: 10 „Să îi vorbiţi lui Ezechia – regele celor numiţi Iuda – spunându-i: «Nu Îi permite Dumnezeului tău – în care te încrezi – să te amăgească zicându-ţi că Ierusalimul nu va ajunge la discreţia regelui Asiriei. 11 Cu certitudine, ai auzit ce au făcut regii Asiriei tuturor ţărilor cucerite, distrugându-le în totalitate! Şi oare tu să fii salvat? 12 Oare şi-au salvat zeii acele popoare pe care părinţii mei le-au distrus? Au salvat ei pe Gozan, pe Haran, pe Reţef şi pe fiii lui Eden, care erau în Tel-Assar? 13 Unde este regele Hamatului, regele Arpadului şi regele oraşului Sefarvaim? Unde este regele oraşului Hena sau cel al oraşului Iva?»” 14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna emisarilor şi a citit-o. Apoi s-a dus la casa lui Iahve şi a expus-o înaintea Lui. 15 El s-a rugat apoi lui Iahve, zicând: 16 „O, Doamne, Dumnezeul Armatelor şi Dumnezeul lui Israel… Tu, Cel care tronezi deasupra heruvimilor! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerul şi pământul! 17 Doamne, apleacă-Ţi urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe care Sanherib ni le-a transmis ca să ridiculizeze pe Dumnezeul care este (singurul) viu! 18 Doamne, este adevărat că regii Asiriei au devastat toate aceste popoare şi ţările lor. 19 Da, le-au aruncat zeii în foc. Dar ei i-au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului. Erau doar lemn şi piatră. 20 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, scapă-ne din mâna lui, ca să ştie toate regatele pământului că Tu eşti singurul Stăpân!” 21 Atunci Isaia – fiul lui Amoţ – a trimis pe cineva la Ezechia, ca să îi spună: „Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, vorbeşte astfel: «Pentru că te-ai rugat vorbindu-Mi despre Sanherib – despre regele Asiriei –, 22 îţi spun acum care este cuvântul pe care l-a pronunţat Iahve împotriva lui: Fecioara – fiica Sionului – te desconsideră şi râde de tine! Fiica Ierusalimului dă din cap în timp ce tu fugi! 23 Oare ştii pe cine ai ridiculizat şi ai blasfemiat? Ştii împotriva cui ai vorbit? Realizezi împotriva cui ai avut priviri arogante? Împotriva Sfântului lui Israel! 24 Prin slujitorii tăi L-ai ridiculizat pe (acest) Stăpân, când ai zis: ‘Cu mulţimea carelor mele am urcat pe zonele înalte ale munţilor până la cele mai înalte piscuri ale Libanului! I-am tăiat cei mai înalţi cedri şi cei mai remarcabili chiparoşi. Am ajuns la cele mai înalte vârfuri şi la pădurea cea mai deasă. 25 Am săpat fântâni şi am băut apă din ele. Cu tălpile picioarelor mele am secat toate izvoarele Egiptului.’ 26 Oare nu ai auzit? Eu le-am conceput (pe toate acestea) cu mult timp în urmă. Le-am planificat din zile străvechi. Dar acum le-am permis să se întâmple. Şi astfel, tu ai ajuns să transformi oraşe fortificate în grămezi de dărâmături. 27 Locuitorii lor nu au nicio şansă de scăpare. Ei sunt panicaţi şi le este ruşine de tot ce se întâmplă cu ei. Au ajuns ca iarba de pe câmp şi ca verdeaţa fragedă. Sunt ca iarba de pe acoperişuri – care se usucă înainte să crească. 28 Dar Eu ştiu unde stai, când ieşi, când intri şi cât eşti de supărat pe Mine. 29 Pentru că te-ai mâniat pe Mine şi pentru că aroganţa ta a ajuns la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nasul tău şi zăbala Mea în gura ta. Te voi întoarce pe drumul pe care ai venit. 30 Acum, să ştii, Ezechia, că va fi un semn (de confirmare) pentru tine: în acest an veţi mânca ce va creşte de la sine; iar în al doilea an veţi consuma ce va răsări din ce a rămas. Dar în al treilea an veţi semăna şi veţi secera, veţi planta vii şi le veţi mânca fructele. 31 Supravieţuitorii celor din teritoriul numit Iuda – cei rămaşi – vor avea din nou rădăcini jos şi vor produce fructe deasupra. 32 Din Ierusalim vor veni nişe supravieţuitori şi din muntele Sion va veni un grup de oameni care au rezistat tuturor exterminărilor. Pasiunea lui Iahve care este Dumnezeul Armatelor, va face ca acest lucru să se întâmple!»” 33 „Acum, Iahve vorbeşte despre regele Asiriei: «Nu va intra în acest oraş şi nu va trage nici măcar o săgeată acolo. Nu va veni în faţa lui cu vreun scut şi nu va ridica împotriva lui nicio rampă de asalt. 34 Se va întoarce pe drumul pe care a venit; şi nu va intra în acest oraş. Acestea sunt cuvintele lui Iahve. 35 Eu voi proteja acest oraş pentru a-l salva – de dragul Meu şi de dragul sclavului Meu numit David!»” 36 Îngerul lui Iahve a venit în tabăra asirienilor şi a omorât o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Când oamenii care formau poporul (asirian) s-au trezit dimineaţa devreme, au văzut că toţi (aceia) erau nişte corpuri moarte. 37 Atunci Sanherib – regele Asiriei – şi-a desfiinţat tabăra şi a plecat. El s-a întors la Ninive şi a locuit acolo. 38 În timp ce se închina în templul zeului lui numit Nisroc, fiii lui care se numeau Adra-Melec şi Sareţer, l-au omorât cu sabia şi apoi au fugit în ţara Ararat. În locul lui a guvernat fiul lui care se numea Esar-Hadon.