1 Remarcaţi marea dragoste pe care ne-a demonstrat-o Tatăl! Ea se concretizează în faptul că ne-a numit copii ai lui Dumnezeu; şi suntem! Lumea nu ne cunoaşte (ca având acest statut) aşa cum nu L-a cunoscut nici pe El. 2 Dragii mei, acum suntem copii ai lui Dumnezeu; şi ce vom fi, încă nu s-a revelat. Dar ştim că atunci când va reveni Cristos, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este. 3 Oricine are în el această speranţă, se purifică în conformitate cu modelul pe care ni-l oferă Cristos. 4 Oricine păcătuieşte, încalcă legea; şi, de fapt, păcatul este nerespectarea legii. 5 Ştiţi că Fiul lui Dumnezeu a apărut (în lumea noastră) ca să ia păcatele oamenilor; şi în El nu există păcat. 6 Oricine rămâne în El, nu îşi mai trăieşte viaţa în păcat. Acela în al cărui comportament păcatul este regula de viaţă, nu L-a văzut şi nici nu L-a cunoscut (pe Cristos). 7 Dragi copii, să nu vă înşele nimeni (din acest punct de vedere): cel care practică dreptatea, este un om corect, conform modelului oferit de Cristos. 8 Dar acela care are păcatul ca regulă a vieţii lui, este de la diavol – cel care păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu a apărut (în lumea noastră) ca să distrugă lucrările diavolului. 9 Oricine este născut din Dumnezeu, nu mai are ca regulă a vieţii lui trăirea în păcat; pentru că în el este natura lui Dumnezeu. Deci nu poate trăi o viaţă caracterizată (permanent) de păcat, pentru că a fost născut din Dumnezeu. 10 Acesta este testul în baza căruia se poate determina cine este copilul lui Dumnezeu şi cine este copilul diavolului: oricine nu practică (de regulă) dreptatea în viaţa lui, nu este de la Dumnezeu. Acelaşi lucru se poate spune şi despre cel care nu îşi iubeşte fratele. 11 De fapt, „Să ne iubim unii pe alţii!” este mesajul pe care l-aţi auzit de la început. 12 În contrast cu această cerinţă, este exemplul lui Cain care era de la cel rău şi care şi-a omorât fratele. Dar oare de ce l-a omorât? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui lui erau corecte. 13 Fraţilor, să nu vă miraţi dacă vă urăşte lumea. 14 Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă; şi acest lucru se demonstrează prin faptul că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte, rămâne în moarte. 15 Oricine îşi urăşte fratele, este criminal. Şi ştiţi că niciun criminal nu are viaţa eternă (care să rămână) în el. 16 Noi am cunoscut dragostea demonstrată de faptul că El Şi-a sacrificat viaţa pentru noi. Acelaşi lucru trebuie să îl facem şi noi pentru fraţi! 17 Dar să presupunem că cineva care are bunuri materiale, vede pe fratele lui căruia îi lipseşte chiar şi strictul necesar. Dacă refuză să aibă milă de el, oare se mai poate spune că rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?! 18 Copilaşilor, să nu iubim (doar) cu vorba şi cu buzele, ci să practicăm adevărata dragoste demonstrată prin fapte! 19 Astfel vom şti că aparţinem adevărului şi ne vom linişti inima (stând) în prezenţa lui Dumnezeu, 20 indiferent de lucrurile cu care ne-ar condamna ea. Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte totul. 21 Iubiţilor, dacă inimile noastre nu ne condamnă, avem curaj (când ne prezentăm) înaintea lui Dumnezeu. 22 Şi atunci vom primi de la El ce vom cere, pentru că respectăm poruncile Lui şi facem ce Îi place. 23 Porunca Lui este aceasta: să credem în numele Fiului Său – Isus Cristos – şi să ne iubim unii pe alţii exact cum ne-a cerut El. 24 Cel care se conformează poruncilor Sale respectându-le, rămâne în Dumnezeu; şi El rămâne în acel om. Cunoaştem că El rămâne în noi prin Spiritul pe care ni L-a dat.