1 Iubiţilor, să nu credeţi orice spirit (acceptând afirmaţiile şi/sau pretenţiile lui ca fiind adevărate); ci să testaţi spiritele, verificând dacă sunt de la Dumnezeu. Pentru că în lume au apărut mulţi profeţi falşi. 2 Să-l testaţi, verificând dacă cineva vorbeşte în acord cu Spiritul lui Dumnezeu. Şi astfel, orice spirit care recunoaşte că Isus Cristos a venit (în lumea noastră) într-un corp fizic (real), (vă va demonstra că) este de la Dumnezeu. 3 Dar orice spirit care nu Îl recunoaşte pe Isus, nu provine de la Dumnezeu, ci este reprezentantul anticristului despre care aţi auzit că urmează să vină; şi, de fapt, el deja este acum în lume. 4 Copilaşilor, voi sunteţi din Dumnezeu; şi în consecinţă, i-aţi învins; pentru că cel care este în voi, este mai mare decât cel care este în lume. 5 Ei aparţin acestui sistem numit „lume”; şi oamenii acestei „lumi” le ascultă mesajul lor specific. 6 Dar noi suntem din Dumnezeu. Cel care Îl cunoaşte pe Dumnezeu, ascultă ce spunem noi; iar cel care nu este din Dumnezeu, refuză să ne asculte. Acesta este modul în care cunoaştem spiritul care promovează adevărul în contrast cu cel care propagă concepţii greşite. 7 Dragii mei, să ne iubim unii pe alţii; pentru că dragostea provine de la Dumnezeu. Oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu şi Îl cunoaşte pe Dumnezeu. 8 Cine nu iubeşte, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. 9 Dragostea lui Dumnezeu ni s-a demonstrat prin faptul că El L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, pentru ca noi să trăim prin El. 10 Această dragoste implică faptul că ea nu a fost iniţiată de noi, ci a plecat de la Dumnezeu spre noi; şi în consecinţă, El L-a trimis pe Fiul Său ca sacrificiu pentru păcatele noastre. 11 Dragii mei, dacă acesta este modul în care ne-a iubit Dumnezeu, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii. 12 Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi. Şi atunci dragostea Lui „se maturizează” în viaţa noastră. 13 Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi (şi) prin faptul că ne-a dat (din) Spiritul Său. 14 Noi am văzut şi declarăm în calitate de martori că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Salvator al lumii. 15 Dacă cineva afirmă că Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu rămâne în el, iar el rămâne în Dumnezeu. 16 Noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care Dumnezeu o are pentru noi. Dumnezeu este dragoste. Cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu; şi Dumnezeu rămâne în acel om. 17 Astfel este perfectată dragostea în noi, pentru ca în ziua când va fi Judecata (finală), noi să avem curaj pentru că vom fi trăit în această lume ca El. 18 În dragoste nu există frică; ci dragostea perfectă alungă frica. De fapt, frica apare în legătură cu pedeapsa. Iar cel care are frică, nu a ajuns la maturitate în dragoste. 19 Noi îl iubim ca o consecinţă a faptului că mai întâi El a fost Cel care ne-a iubit. 20 Dacă cineva declară: „Îl iubesc pe Dumnezeu!” şi în acelaşi timp îşi urăşte fratele, este un mincinos. Dacă el nu îşi iubeşte fratele pe care îl vede, nu Îl poate iubi (nici) pe Dumnezeu pe care nu Îl vede! 21 Porunca pe care o avem de la El, se formulează astfel: cine Îl iubeşte pe Dumnezeu, trebuie să îşi iubească şi fratele!