1 Ochiul meu a văzut toate aceste lucruri; urechile mele au auzit şi au înţeles. 2 Ce ştiţi voi, ştiu şi eu; nu vă sunt inferior (în cunoştinţe). 3 Dar vreau să vorbesc Celui Omnipotent; vreau să îmi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu! 4 Voi mă înşelaţi cu minciuni. Toţi pretindeţi că sunteţi nişte doctori (pentru mine); dar nu aveţi pregătirea adecvată pentru un asemenea caz (ca al meu)! 5 Mai bine aţi fi tăcut! Aşa aţi fi demonstrat înţelepciune. 6 Ascultaţi-mi apărarea! Ascultaţi răspunsul pe care îl dau buzele mele! 7 Vreţi să vorbiţi cu răutate în numele lui Dumnezeu şi să spuneţi minciuni în favoarea Lui? 8 Vreţi să Îl susţineţi sau să fiţi apărători ai Lui? 9 Veţi sta oare liniştiţi atunci când vă va verifica El? Îl puteţi oare înşela aşa cum înşală un om pe un altul? 10 Oare nu vă va face El reproşuri dacă încercaţi să îl susţineţi în mod nedeclarat? 11 Oare nu vă va speria grandoarea Lui? Nu va cădea peste voi panica Lui? 12 Concluziile minţii voastre sunt proverbe de cenuşă; iar apărarea voastră este una de pământ. 13 Tăceţi! Şi vă voi vorbi, indiferent ce se va întâmpla apoi! 14 La ce îmi foloseşte să îmi iau carnea în dinţi şi să îmi pun viaţa în propriile mele mâini? 15 Chiar dacă mă va omorî, tot îmi voi pune speranţa în El. Da, îmi voi apăra comportamentul înaintea feţei Lui. 16 Chiar şi acest lucru poate fi în favoarea scăpării mele: ştiu că cei care nu demonstrează respect şi reverenţă faţă de El, nu pot ajunge înaintea Lui. 17 Ascultaţi-mi cu atenţie cuvintele! Fiţi atenţi la ce vreau să vă spun! 18 Mi-am pregătit apărarea. Ştiu că am dreptate. 19 Cine poate să mă acuze? Dacă va face cineva acest lucru, atunci voi tăcea şi voi muri.” 20 „Dumnezeule, dă-mi doar două lucruri; şi nu mă voi ascunde de faţa Ta: 21 ridică-Ţi mâna de pe mine şi nu mai lăsa teroarea Ta să mă afecteze. 22 Apoi cheamă-mă; şi Îţi voi răspunde. Sau permite-mi să vorbesc; şi răspunde-mi Tu. 23 Cât de multe sunt nedreptăţile şi păcatele mele? Arată-mi nedreptăţile şi păcatul de care sunt vinovat! 24 De ce Îţi ascunzi faţa şi mă consideri un duşman? 25 Vrei să sperii o frunză suflată de vânt şi să urmăreşti un pai uscat? 26 Tu scrii lucruri amare împotriva mea; şi mă faci să moştenesc păcatele tinereţii mele! 27 Îmi pui picioarele în butuci; îmi urmăreşti toate deciziile şi pui limită paşilor mei. 28 Astfel, corpul meu se descompune ca un lucru putred – ca o haină mâncată de molii!