1 Omul născut din femeie trăieşte puţine zile; şi ele îi sunt pline de necaz! 2 Răsare ca o floare şi apoi (în scurt timp) se usucă. Fuge ca o umbră şi nu se mai vede! 3 Oare Îţi permiţi Tu să priveşti cu atenţie pe un astfel de om? Îl chemi Tu la judecată cu Tine? 4 Cine poate scoate ceva curat din ceva (care este deja) murdar? Nimeni! 5 Zilele omului sunt decise. Tu cunoşti numărul lunilor lui (de existenţă pe pământ); şi i-ai pus limite pe care nu le poate trece. 6 Deci nu mai privi la el; şi lasă-l singur, să se bucure ca un lucrător de ziua lui. 7 Pentru un copac, tot mai există speranţă, pentru că dacă este tăiat, el poate să crească din nou; şi atunci îi apar ramuri tinere. 8 Deşi rădăcina îi îmbătrâneşte în pământ şi i se descompune trunchiul (care a fost tăiat), 9 când vine apa cu mirosul ei plăcut, va înmuguri şi îi vor creşte ramuri ca oricărei plante. 10 Dar când moare omul, îşi pierde toată energia (vieţii). După ce a respirat pentru ultima dată, omul nu mai există. 11 Exact cum apele dispar din mare iar râul seacă şi se usucă, 12 omul se culcă şi nu se mai ridică. Nu se mai trezeşte cât va fi cerul; nici nu se mai ridică din somnul lui. 13 O, ce bine ar fi dacă m-ai ascunde în locuinţa morţilor, dacă m-ai acoperi acolo până Îţi va trece supărarea! Şi astfel mi-ai decide o vreme când să Îţi aminteşti (în mod favorabil) de mine! 14 Dacă un om moare, va trăi el din nou (ca înainte de a muri)? În toate zilele în care m-am agitat, aş aştepta să îmi vină eliberarea. 15 Atunci mă vei chema şi Îţi voi răspunde; vei dori intens să comunici cu lucrarea mâinilor Tale. 16 Atunci îmi vei număra paşii; şi nu îmi vei mai contabiliza păcatul. 17 Vei sigila nedreptăţile mele punându-le într-un sac; şi îmi vei acoperi incorectitudinea. 18 Dar aşa cum munţii se dărâmă şi cad, aşa cum stânca este mutată din locul ei 19 şi aşa cum apa sapă în piatră iar torenţii spală pământul, Tu distrugi speranţa omului! 20 Îl învingi pentru totdeauna; şi el se duce (în pământ). Îi schimbi fizionomia şi apoi îl alungi… 21 Dacă fiii lui sunt onoraţi, el nu mai ştie; dacă sunt înjosiţi, el nu mai vede. 22 Simte doar durerea corpului lui; şi suferă doar pentru el.”