1 Atunci Elifaz din Teman i-a zis: 2 „Oare este normal să răspundă înţeleptul cu învăţături care nu se pot justifica şi să îşi umple stomacul cu vântul de la Est? 3 Să acceptăm ca el să se apere folosind cuvinte inutile sau o vorbire fără valoare? 4 Tu elimini chiar şi frica de Dumnezeu; şi obstrucţionezi meditarea (omului) înaintea lui Dumnezeu. 5 Nedreptatea ta te învaţă ce să spui; iar limba ta este ca a unui om care îşi ascunde adevăratele lui intenţii. 6 Gura ta te condamnă, nu a mea! Buzele tale fac declaraţii împotriva ta. 7 Crezi că tu te-ai născut primul între oameni? Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor? 8 Ai fost tu la consiliul lui Dumnezeu? Tu eşti singurul care are înţelepciune? 9 Ce ştii tu, iar noi nu cunoaştem? Ce informaţii ai tu, iar nouă ne lipsesc? 10 Între noi există oameni cu părul deja albit – oameni care sunt mai bătrâni chiar decât tatăl tău! 11 Sunt prea mici pentru tine intervenţiile binefăcătoare ale lui Dumnezeu sau cuvintele care ţi-au fost spuse cu bunătate? 12 De ce îţi îndepărtezi inima (de toate acestea)? Şi ce înseamnă această strălucire a ochilor tăi, 13 în timp ce te agiţi în spiritul tău împotriva lui Dumnezeu şi laşi să îţi iasă din gură astfel de cuvinte? 14 Ce fel de creatură este omul, astfel încât să poată fi curat (moral)? Sau ce fiinţă este cel care a fost născut din femeie, astfel încât să poată fi corect? 15 Dumnezeu nu se încrede nici în sfinţii Lui! Nici chiar cerul nu este curat în ochii Săi! 16 Cu atât mai puţin se poate considera corect omul care este o fiinţă dezgustătoare şi vinovată. El bea nedreptatea aşa cum bea apa… 17 Ascultă-mă! Îţi voi prezenta şi îţi voi arăta ce am văzut: 18 acelea sunt lucruri pe care le-au povestit oamenii înţelepţi. Ei nu au ascuns nimic din tot ce le-au spus părinţii lor; 19 pentru că doar lor le-a fost dată ţara. Şi niciun străin nu a trecut printre ei. 20 Omul rău se chinuie în durere în toate zilele lui; şi este tratat cu duritate în toţi anii existenţei lui (pe pământ). 21 În urechile lui vin din abundenţă zgomote care îl sperie. Şi când totul pare să fie bine pentru el, îl atacă tâlharii. 22 Nu speră că va scăpa de întuneric. El este desemnat să moară lovit de sabie. 23 Aleargă după pâine ba într-o direcţie, ba în cealaltă; şi zice: «Unde este?» Ştie că ziua întunericului este aproape. 24 Necazul şi neliniştea îl sperie. Ele vin împotriva lui ca un rege pregătit de luptă – 25 pentru că a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu şi a fost arogant înaintea Celui Omnipotent, 26 alergând cu încăpăţânare împotriva Lui în timp ce purta un scut gros şi rezistent. 27 Deşi faţa i s-a umflat de grăsime şi i s-au mărit şoldurile, 28 el va locui în oraşe distruse şi în case în care nu stă nimeni. Va avea locuinţa în case care în scurt timp vor ajunge o grămadă de ruine. 29 Nu se va mai îmbogăţi; averea lui nu va mai creşte; şi ea nu se va mai ramifica în ţară. 30 Nu va scăpa de întuneric! Va veni o flacără care îi va usca ramurile tinere; şi suflarea gurii lui Dumnezeu îl va elimina. 31 Să nu se înşele bazându-se pe lucruri efemere; pentru că tocmai cu acelea va fi recompensat! 32 Ele îi vor fi oferite înainte de vreme; şi ramurile lui tinere nu vor înverzi. 33 El va fi ca o viţă-de-vie ai cărei struguri au fost rupţi şi ca un măslin ale cărui flori au căzut. 34 Familia celor nedrepţi va ajunge fără urmaşi; şi focul va arde corturile celor care iubesc mita. 35 Ei concep necazul şi nasc răul. Pregătesc înşelătoria în interiorul lor.”